Sa va fie de BUCURIE !
După Republica Romania urmează abandonarea în ,,programul” Voinţei Divine.
Nu. Nu se poate ,,de mâine”.
E un proces care îţi ia ceva timp. Fiecare poate găsi diferite căi de a-l parcurge.
Eu sugerez urcatul pe munte, periodic. E o iniţiere fantastică, dacă eşti atent şi observi. Energia din munţi te transformă, te face să fii recunoscător, plin de respect şi smerit… Mai adaug – plin de iubire. Şi de aici e uşor.
Oricând pot avea loc căderi. Dar dacă te menţii în iubire, căderile au reveniri mai bogate în acumulări de experienţe. Nu se prea poate exprima în cuvinte.
Căutaţi energia munţilor, a megaliţilor, a pădurilor, a furtunilor din munţi, a zăpezii, a splendorii oferite.
Nu poţi rămâne indiferent; te dezvolţi fără să mai gândeşti – acolo.
E nevoie de voinţă (ieşirea din zona de confort), de curiozitate, de deschidere sufletească… Iubirea vine de la sine.
E nevoie de acţiune. Cum spunea unul ,,Acţiunea e superioară nonacţiunii”. Eu am aplicat şi am descoperit, fără să fi studiat cât aţi studiat voi.
Egoul… trebuie să ne împăcăm cu el. Şi ne va ceda. Vor fi ispite.. dar vor trece. E nevoie şi de perseverenţă.
Râsul învinge frica – spunea Umberto Eco în ,,Numele trandafirului”.
În concluzie, recomand: efort fizic intens, lucru cu Lumina, călătorii repetate în munţi (dar nu cu stat la cabană şi grătare…)
Rugăciunea ca tehnică …Observarea sincronicităţilor, lăsarea ,,în voia soartei”, detaşarea… cu atenţie şi acţiune. E cam greu de făcut.
Şi apoi vin răspunsurile.
Pace si Lumina ! ! !
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu