Universul in gigantice structuri energetice

 

Universul este conectat prin gigantice structuri energetice

A devenit din ce în ce mai clar în ultimele luni. După toate aparențele, comunitatea științifică împreună cu media corporativă și-au schimbat tonul colectiv în totalitate atunci când vine vorba de subiectul spațiului. În acest moment, auzim de la aceste comunități ale sistemului nenumărate narațiuni despre viața posibilă în afara sistemului nostru solar, presupusa origine extraterestră a rasei umane, tehnologii care ne-ar putea permite să explorăm spațiul adânc și multe altele.

Civilizații ET avansate, tehnologie hiper-avansată din spațiul îndepărtat și chiar nave spațiale interstelare - fiecare dintre aceste subiecte a fost discutat de știința de masă încă de la sfârșitul anului. În comparație cu narațiunile științifice (semi) științifice (obtuze) și arogant de sceptice din deceniile trecute, aceste subiecte au devenit subiecte casnice, și nu doar pe tărâmul științifico-fantasticului. Faptul că aceste subiecte sunt de fapt confruntate cu știința și media de masă pare la fel de bizar ca fenomenele abordate.

Multe dezvăluiri recente despre chestiunile din spațiu par să răsune prin mărturia unor figuri cunoscute din cadrul comunității Dezvăluirii, una dintre ele fiind dezvăluitorul ce a activat în cadrul Programelor Spațiale Secrete, Corey Goode. Oricât de fantastice ar fi putut părea în trecut unele mărturii ale lui Goode, se pare că mass-media principală expune narațiuni de dezvăluire foarte asemănătoare cu modul în care Goode a prezis că o vor face (interviuri video cu Corey Goode găsiți la categoria ,,David Wilcock” din blog, n.b.).

Reiterând aceste dezvăluiri generale, deși par a se încadra în întregul adevăr, par să confirme o mare parte din informațiile pe care Corey le-a distribuit publicului în trecut. Informații despre o atmosferă respirabilă pe Marte, noțiuni de instalații / facilități avansate în afara planetei, dezvăluirea obiectului interstelar Oumuamua și a navei spațiale masive ET care traversează sistemul nostru solar - acestea sunt doar câteva dintre subiectele pe care Goode le-a dezvăluit cu mult înainte ca mass-media să fi început să vorbească despre ele. Subiectul presupusului asteroid interstelar, Oumuamua, a fost o dezvăluire deosebit de revelatoare, având în vedere faptul că Goode era singura personalitate din cadrul comunităților alternative care părea să aibă vreo cunoștință despre această dezvăluire cu mult înainte ca povestea din media să izbucnească (există în blog articol cu acest subiect la aceeași categorie, n.b.).

Acest ultim discurs mediatic de existență a unei rețele cosmice interconectate de energie, este încă un subiect despre care Corey Goode a discutat în detaliu. Conform mărturiei lui Goode, această dezvăluire reprezintă o mică parte din informațiile din programul spațial secret despre care susține că a lucrat timp de câteva decenii din viața sa. În interviurile anterioare, Goode a discutat despre acest concept de sisteme stelare interconectate, care sunt unite la distanțe mari prin legături energetice - foarte asemănătoare cu structurile gigantice pe care media corporatistă le discută acum. Următoarele extrase provin din interviuri care au avut loc pe iterația originală a seriei online, Cosmic Disclosure, între Corey și cunoscutul autor, producător și publicist, David Wilcock.

  Ø David: Corey, acest bliț solar (este vorba de Eveniment, n.b.) pare a fi o parte de bază a mecanicii cerești, indiferent pe ce sistem solar te afli?

  Ø Corey: Da. Și are de-a face nu numai cu steaua noastră care călătorește prin galaxie, ci și conexiunea stelei noastre prin intermediul pânzei cosmice cu alte stele. Ar putea exista un feedback de energie prin intermediul acestei pânze cosmice, prin steaua noastră, care emană.

  Ø David: Ești familiar cu existența unor nave-drone care ar putea fi la un nivel inferior în programul spațial, care nu ar putea de fapt să treacă de jumătate din viteza luminii (aprox.300.000 Km/s), decât dacă trec printr-un Web Cosmic să zicem?

  Ø Corey: Da. La început, multe dintre navele care călătoresc din sferă în sferă în sistemul nostru solar nu vor face o călătorie pe Marte în 20 - 30 de minute. Le-ar lua ore întregi. Și au trebuit să depășească unele probleme tehnice și să facă câteva descoperiri științifice înainte de a putea naviga cu superlumina.

Potrivit lui Goode, această rețea de conexiuni energetice între stele se comportă ca un circuit electric. Cu alte cuvinte, există un schimb energetic între stele și ciorchini stelari, care poate imita transferurile electrice pe o placă de circuit. Datorită acestei interconectări, există o oportunitate constantă de schimb energic între stele. Atunci când o stea înregistrează o creștere a puterii energetice, stelele adiacente pot ajuta efectiv la distribuirea acestei energii în spațiu. 

În plus față de această conexiune energetică, Goode a discutat despre cum aceste conexiuni stelare pot permite unei nave spațiale avansate să parcurgă distanțe extreme prin spațiu într-o fracțiune din timpul pe care fizica convențională ne spune că este posibil. Deși aceste informații pot părea să vină chiar dintr-o producție de ficțiune științifică, am putea aminti cât de îndepărtată ar fi părut o parte din mărturia lui Corey. Cu toate acestea, acum, când știrile corporative și profesioniștii verificați din organizații oficiale dezvăluie o mare parte din aceleași informații (și că această tendință se desfășoară până în zilele noastre), nu este logic să pretindem orbește că informațiile lui Corey sunt inexacte în ceea ce privește aceste aspecte. Realitatea acestor reportaje sugerează că Goode spunea adevărul tot timpul.

Desigur, nu întotdeauna mass-media corporativă a vorbit deschis despre teoriile științifice neconvenționale ale spațiului. De fapt, aparentul refuz al științei oficiale de a-și avansa narațiunea despre spațiu a făcut din toate câmpul astronomiei practic inutil. Însă acum, aproape toate posibilitățile de care oamenii de știință ai sistemului râdeau sau erau orbi, sunt deodată subiecte fierbinți ale discuțiilor generale.

Modul brusc în care au loc aceste dezvăluiri în mass-media, pare să dezvăluie că narațiunea științifică a vieții extraterestre (ET) s-a schimbat. Este aproape ca și cum interesele nevăzute din spatele comunității științifice ar fi fost deja conștiente de faptul că aceste principii erau adevărate, dar aceste interese nu doreau ca oamenii să le cunoască. Și acum că agenda aparentă a secretului s-a schimbat, încercările acestor interese de a face ca această dezvăluire informațională să pară organică, par laborioase și artificiale. Momentul și ritmul acestor dezvăluiri pare grăbit și uneori, chiar incomod. Cu toate acestea, informațiile din aceste revelații ne pot spune destul de mult despre intențiile din spatele acestor versiuni bruște de cunoaștere avansată a spațiului și a tehnologiilor avansate, care deja sunt deținute de rasa umană. 

Oamenii de știință descoperă că galaxiile se pot mișca între ele pe distanțe uriașe și împotriva previziunilor modelelor cosmologice de bază. Motivul pentru care am putea schimba tot ceea ce credem că știm despre univers. Calea Lactee, galaxia în care trăim, este una dintre sutele de miliarde de galaxii răspândite prin univers. Varietatea lor este uimitoare: spirale, galaxii inelare, în formă de bucle cu cercei stelari și galaxii antice care depășesc practic orice altceva din univers. Dar, în ciuda diferențelor lor și a distanțelor enorme dintre ele, oamenii de știință au observat că unele galaxii se mișcă împreună în modele ciudate și adesea inexplicabile, ca și cum sunt legate de o vastă forță nevăzută. Galaxiile de la câteva milioane de ani-lumină una de cealaltă se pot afecta gravitațional reciproc în moduri previzibile, dar oamenii de știință au observat modele misterioase între galaxiile îndepărtate care transcend acele interacțiuni locale.

Aceste descoperiri sugerează influența enigmatică a așa-numitelor „structuri la scară largă” care, după cum sugerează și numele, sunt cele mai mari obiecte cunoscute din univers. Aceste structuri semiobscure sunt formate din hidrogen gaz și materie întunecată și iau forma de filamente, foi și noduri care leagă galaxiile într-o rețea vastă numită retea cosmică. 

Știm că aceste structuri au implicații majore asupra evoluției și mișcărilor galaxiilor, dar abia am zgâriat rădăcina dinamicii care le conduce. Oamenii de știință sunt dornici să dobândească aceste noi detalii, deoarece unele dintre aceste fenomene contestă ideile cele mai fundamentale despre univers.

„Acesta este motivul pentru care toată lumea studiază întotdeauna aceste structuri la scară largă”, a spus Noam Libeskind, cosmograf la Leibniz-Institut pentru Astrofizică (AIP) din Germania, într-un apel. „Este un mod de a sonda și de a restrânge legile gravitației și natura materiei, materia întunecată, energia întunecată și universul.”

       De ce galaxiile îndepărtate se mișcă la unison? 

Calea Lactee

Galaxiile tind să formeze grupuri legate gravitațional care aparțin unor superformațiuni și mai mari. Adresa cosmică a Pământului, de exemplu, ar trebui să observe că Calea Lactee face parte din Grupul Local, o formațiune de multe alte galaxii. Grupul Local se află în interiorul superclusterului Virgo (Fecioara), care conține peste 1.000 de galaxii. Pe aceste scări mai „locale”, galaxiile se confruntă frecvent cu rotiri, forme și viteze unghiulare reciproc. Uneori, o galaxie mănâncă (absoarbe) pe alta, un eveniment cunoscut sub numele de canibalism galactic. Dar unele galaxii prezintă legături dinamice pe distanțe prea mari pentru a fi explicate de câmpurile lor gravitaționale individuale.

De exemplu, un studiu publicat în The Astrophysical Journal în octombrie a descoperit că sute de galaxii se roteau în sincronism cu mișcările galaxiilor aflate la distanță de zeci de milioane de ani lumină. „Această descoperire este destul de nouă și neașteptată”, a declarat autorul principal Joon Hyeop Lee, astronom la Institutul de Astronomie și Știință Spațială din Coreea, într-un e-mail: „Nu am văzut niciodată niciun raport anterior de observații sau vreo predicție din simulări numerice, exact legate de acest fenomen.” Lee și colegii săi au studiat 445 de galaxii la 400 de milioane de ani lumină de Pământ și au observat că multe dintre cele care se roteau într-o direcție către Pământ aveau vecini care se deplasau spre Pământ, în timp ce cei care se roteau în direcția opusă aveau vecini care se îndepărtau de Pământ.

„Coerența observată trebuie să aibă o relație cu structurile la scară largă, deoarece este imposibil ca galaxiile separate de șase megaparsecuri [aproximativ 20 de milioane de ani-lumină] să interacționeze direct între ele”, a spus Lee. 

Lee și colegii săi sugerează că galaxiile sincronizate pot fi încorporate de-a lungul aceleiași structuri la scară largă, care se rotește foarte lent în sens invers acelor de ceasornic. Această dinamică de bază poate provoca un fel de coerență între rotația galaxiilor studiate și motivațiile vecinilor lor, deși a avertizat că va fi nevoie de mult mai multe cercetări pentru a confirma concluziile echipei sale. Deși această iterație particulară a galaxiilor sincronizate este nouă, oamenii de știință au observat coerențe ciudate între galaxii la distanțe chiar mai incomode. În 2014, o echipă a observat alinieri curioase de găuri negre supermasive la miezurile de quasari, care sunt galaxii ultra-luminoase antice, care se întind pe miliarde de ani-lumină.

Gaură Neagră

       Adevărul din spatele galaxiilor sincronizate ar putea schimba totul

Secretul acestor galaxii sincronizate poate reprezenta o amenințare la principiul cosmologic, una dintre ipotezele de bază despre univers. Acest principiu afirmă că universul este, în principiu, uniform și omogen la scări extrem de mari. Dar „existența corelațiilor în axele quasarului pe astfel de scale extreme ar constitui o anomalie serioasă pentru principiul cosmologic”, după cum remarcă cercetătorul Hutsemékers și colegii săi în studiul lor.

Cu toate acestea, Hutsemékers a avertizat că mai multe dintre aceste structuri ar trebui să fie identificate și studiate pentru a demonstra că aceasta este o informație serioasă în principiul cosmologic. "Alte structuri similare sunt necesare pentru a confirma o anomalie reală", a spus el. Deocamdată, dinamica din spatele acestor poziții quasar nu este bine înțeleasă, deoarece există puține tehnici de observație pentru a le perfecționa. „În ceea ce privește alinierile la scară largă, așteptăm în esență mai multe date”, a spus Hutsemékers. „Astfel de studii sunt statistice, iar un pas înainte ar necesita o mare cantitate de date de polarizare, care nu sunt ușor de colectat cu instrumentele actuale.” Viitoarele telescoape radio, cum ar fi Square Kilometer Array, ar putea fi în măsură să sondeze aceste alinieri misterioase mai detaliat.

Masiv Quasar

Aliniamentele Quasarilor nu sunt singurele obstacole pe care galaxiile sincronizate le-au prezentat modelelor consacrate ale universului. De fapt, una dintre cele mai controversate dezbateri în cosmologie din zilele noastre este centrată în jurul modului neașteptat în care galaxiile pitice par să se alinieze perfect în jurul galaxiilor gazdă mai mari, cum este Calea Lactee. Aceste galaxii satelitare sunt în prezent un ghimpe în partea a ceea ce este cunoscut sub numele de modelul ΛCDM, care este o cronologie teoretică a universului încă de la Big Bang. Simulările universului sub modelul ΛCDM prezic că galaxiile satelite mici vor ajunge într-un roi de orbite aleatorii în jurul galaxiilor gazdă mai mari.

Galaxia Andromeda

Dar în ultimul deceniu, noi observații au relevat că o bucată imensă a galaxiilor satelite din jurul Căii Lactee este sincronizată într-un plan orbital ordonat. La început, oamenii de știință s-au întrebat dacă asta însemna pur și simplu ceva ciudat care se întâmplă cu propria noastră galaxie, dar un plan similar de sateliți a fost apoi observat în jurul galaxiei Andromeda. Sunetele de alarmă au început să răsune cu adevărat în 2015, când astronomii au publicat observații ale aceluiași fenomen a treia oară în jurul Centaurus A, o galaxie eliptică aflată la aproximativ 10 milioane de ani lumină de la Calea Lactee. 

Această descoperire „sugerează că ceva nu este în regulă cu simulările cosmologice standard”, potrivit unui studiu ulterior din 2018 realizat în Science, condus de Oliver Müller, astronom la Universitatea Strasbourg din Franța. "Momentan, am observat acest lucru la cele trei galaxii cele mai apropiate", a spus Müller într-un apel. „Desigur, puteți spune întotdeauna că sunt doar trei, deci nu este încă statistic. Dar arată că de fiecare dată când avem date bune, le găsim, deci ar putea fi universal.”

Într-un studiu din 2015, Libeskind și colegii săi au sugerat că filamentele din rețeaua cosmică ar putea ghida aceste galaxii organizate, un proces care ar putea coopera cu modelul ΛCDM. În cele din urmă, nu există încă un răspuns concludent la această dilemă.

         Sursa: https://www.vice.com

scribd