Piramida din Retezat
După ce am parcurs etapele premergătoare ieșirii în astral (curățare, energizare, armonizare), Ramo, ghidul meu spiritual, mă anunță că urmează să facem o călătorie în zona Bucegilor, dar că această călătorie va fi mai specială.
Am ajuns în foarte scurt timp.
M-am atașat de raza cilindrică de lumină și am ajuns în interiorul primei cupole, după care am pătruns prin portalul dreptunghic în cea de-a doua cupolă.
Mă așteptam, ca de obicei, să mă întâmpine Zamolxe.
Spre mirarea mea, Zamolxe nu era prezent (de fapt nu reușeam eu să-l percep), însă am văzut mai multe entități de lumină așezate în cerc.
Ramo mi-a transmis să pătrund în cercul format de entitățile de lumină.
Erau 16 entități de lumină.
La un moment dat, între noi s-a declanșat un fel de bandă de lumină-forță de-o foarte mare intensitate.
Am simțit din plin această energie luminoasă, inclusiv corpul fizic vibra foarte puternic, deși este oarecum anormal acest lucru atunci când te deplasezi în spațiul astral.
La un moment dat, observ în interiorul cercului de entități un fel de coloană de lumină diafană și, fără să am niciun fel de inițiativă, mă văd dus în mijlocul acestei coloane.
În acel moment am simțit atât prezența lui Zamolxe cât și prezența lui ... Iisus.
Părea a fi o persoană relativ tânără, cam la fel cu imaginea cunoscută din majoritatea icoanelor.
De asemenea, prezenta o lumină diafană venită parcă din spatele său, dar această lumină nu era numai în jurul capului, ci părea că emană din tot corpul.
Era pentru prima oară când Iisus își făcea simțită prezența în interiorul Bucegilor.
Am mai avut o singură întâlnire cu Iisus, anume, când am făcut ieșirea în grup, cu mai multe luni în urmă, moment în care mi-a dăruit piramida aurie.
Pentru mine, această întâlnire a fost realmente un șoc.
În urmă cu câteva luni, întâlnirea cu Iisus a declanșat în sufletul meu o stare greu de transpus în cuvinte.
Acea stare depășise orice fel de emoție sau sentiment, era mai degrabă o uniune a totului, ca o revenire la ... spațiul divin.
Însă, de această dată, în momentul în care l-am zărit pe Iisus mi-a venit în minte, extrem de clar, o anumită imagine pe care am preluat-o din prima mea tinerețe.
În timpul unui meci de fotbal, auzisem în tribune o înjurătură de-a dreptul mizerabilă.
N-ar fi fost mare lucru dacă n-aș fi încercat să mă dau „mare” față de cunoscuți cu respectiva „operă lingvistică”.
Însă, ca un tânăr naiv și fără prea multă minte, n-am știut că de fapt contaminasem mai multe minți și suflete cu acea imagine ordinară. Pentru mine, acel episod intrase de mulți ani în negura uitării.
Până acum ...
Nu știu câți pot realiza ceea ce am simțit în acele momente!
Aveam în față imaginea acelei înjurături.
Pur și simplu îl vedeam pe Iisus în respectiva postură mizerabilă.
De fapt, am simțit nu numai dezgustul zecilor de suflete (pe care le contaminasem în tinerețe), cât mai ales rușinea și groaza că ceea ce făcusem cu mulți ani în urmă este acum în fața mea, în fața lui Zamolxe, a lui Ramo, a entităților de lumină, dar mai ales în fața lui Iisus.
Vreau să spun că starea pe care am simțit-o atunci nu are corespondent în viața mea reală.
Nu mai trăisem așa ceva.
Am fost cu atât mai mult șocat de faptul că respectiva coloană de lumină diafană mă ținea legat de planul astral.
Altminteri, orice fel de gând neplăcut, orice gând de teamă sau de nervozitate m-ar fi împins înapoi în corpul fizic.
Eram de-a dreptul șocat de ceea ce mi se petrecea.
A fost singurul moment în care mi‑am pierdut încrederea în cei din jurul meu.
Pentru câteva clipe chiar am crezut că niște ființe întunecate reușiseră să pună cumva stăpânire pe sufletul meu.
Respectiva imagine persista și parcă îmi ardea sufletul ca un fier înroșit.
Era cumplit!
- De ce te judeci atât de aspru? îmi spuse Iisus.
Atât Ramo cât și Zamolxe păreau a fi doar simple prezențe. Imaginea continua să mă sfâșie realmente.
În planul fizic, simțeam o arsură intensă în gât și în coșul pieptului. Reușisem să remarc acest aspect și știam că așa ceva era anormal. În foarte scurt timp, din grupul entităților de lumină, am auzit câteva voci salvatoare.
- Ceea ce ai făcut nu înseamnă nimic în comparație cu ceea ce am făcut eu cândva, îmi spuse o entitate de lumină.
- Tu ești cel care se judecă acum. Iartă-te! îmi spuse altă entitate din grup.
Deși auzisem clar încurajările celor din grupul de lumină, precum și faptul că Iisus îmi spusese clar să nu mă judec atât de aspru, în fața mea persista macabra imagine, care îmi sfârteca sufletul.
- Cum să nu mă judec Doamne-Iisuse? Cum să fac asta.
Cuuuuuuum?
Strigătul meu disperat părea abia perceptibil ...
- Nu fugi de imagine, privește-o! Accept-o pur și simplu. Nu o respinge, căci îi dai putere.
- Nu pot.
- Preia controlul. Înfruntă imaginea. Privește-o indiferent de ceea ce simți!
- E greu să fac asta, i-am răspuns.
- Privește imaginea și apoi elimină culorile, venise remarca salvatoare a lui Zamolxe.
Simțeam puternic vibrația lui Zamolxe.
Am simțit însă și o ușoară dezamagire din partea lui Ramo, ghidul meu.
- Privește imaginea fără culori, apoi schimbă formele. Ce imagine vezi? E bidimensională sau tridimensională? Ce sunete percepi? Nu te lăsa controlat de imagine!
Reușisem să mă adun cumva, să înfrunt imaginea, s-o „decompilez” de culoare, de formă, ba chiar și sunetul l-am eliminat.
Cu greu am reușit s-o desprind de mentalul meu.
Am simțit că imaginea pătrunsese în mai multe spații.
- A fost greu din cauza faptului că ai afectat mai multe persoane, care la rândul lor au dus imaginea mai departe, îmi spuse Zamolxe.
În acel moment, mă întrebam: oare ce fel de stări teribile ar trebui să suporte unii care au adus suferințe mult mai mari altor oameni decât o simplă înjurătură? Mă cutremur numai la acest gând! Să simți durerea tuturor celor pe care i-ai făcut să sufere. Ba chiar și suferința acelora care au avut de suferit indirect de pe urma acțiunilor tale.
Experiența teribilă, avută de mine în acele clipe, nu s-a șters.
Ceva s-a rupt din mine ... nu știu ... și din acel moment, lucrurile parcă n-au mai fost la fel.
Nu mă împăcam cu gândul că eu puteam să mă judec atât de aspru.
Cu toate acestea, mi-am simțit sufletul eliberat de o foarte mare povară.
Cu această ocazie, am reușit nu numai să învăț o metodă de înfruntare a stărilor negative, dar mai ales s-o înțeleg foarte bine. Înțelegerea implică trăirea, vibrația.
Uitasem foarte repede experiența teribilă prin care trecusem. Dincolo de toate acestea, am remarcat un aspect de-a dreptul incredibil pentru mine.
Iisus se amestecase între cele 16 entități de lumină.
Nici n-ai fi remarcat că se deosebește cu ceva de ei.
Câtă modestie, simplitate și iubire!
Părea că discută ca între prieteni cu unii dintre ei.
N-am reușit să percep ce anume discutau.
Mai târziu, Ramo mi-a transmis că „discutaseră” aspecte legate de matricea energo-informaționala din zona românească.
Cele 16 entități sunt spirite coborâte din zone înalt vibraționale care răspund de această zonă geografică.
Toți sunt ființe întrupate în România.
Au familii, locuri de muncă, prieteni, etc.
Mi s-a spus că numărul lor este extrem de mic, iar dintre aceștia numai foarte puțini (nu mi-a spus exact câți) sunt conștienți de rolul lor la nivel de trup fizic.
Toți sunt întrupați, dar numai câțiva vin conștient la aceste întruniri, prin dedublare.
Am intuit că nu sunt mai mulți de cinci.
Pentru o țară de importanța României, este îngrijorător de puțin. Totuși, de bunul mers al matricei carpatice se ocupă multe ființe din spațiile înalt vibraționale.
La un moment dat Zamolxe îmi transmite:
- Urmează-mă. Vom merge într-un alt loc special. Vreau să pătrunzi într-o locație deosebită.
M-am deplasat alături de Zamolxe prin coridorul din stânga sălii, până la acea masă circulară, în care mi se făceau infuzii în zona centrului energetic Ajna.
Într‑adevăr, infuzia a fost scurtă și cât se poate de eficace.
Toate stările rezonante, lăsate de experiența teribilă de mai înainte, au dispărut ca prin minune.
Am remarcat că nu doar prin centrul energetic din zona frunții (Ajna) mi s-a făcut o infuzie energetică, ci și prin centrul Vishuddha (zona gâtului) și Manipura (plexul solar).
Probabil că, în timpul experienței de mai înainte, aceste centre energetice mi-au fost puternic perturbate.
Totuși, experiența mă preocupa.
Zamolxe mi-a prins gândul:
- Sunt mai multe motive pentru care trebuia să treci prin această experiență. Nu este vorba de o pedeapsă. Nimeni nu vă pedepsește ... voi sunteți cei care o faceți.
- Așa mi-a spus și Iisus, că eu sunt cel care se pedepsește. Însă nu pot să cred că sunt atât de dur cu mine. În mod conștient, nu cred că mi-aș fi dat o astfel de stare.
- Pentru etapele pe care le ai de parcurs de acum înainte, trebuia să te eliberezi de anumite tensiuni care nu erau perceptibile la nivel conștient. Dacă ai fi urmat tehnica pe care ți-am dat-o cu luni în urmă, ai fi ajuns și singur la deblocarea acestor tensiuni.
- Dacă nu mi-ai fi dat ideea de-a „decompila” imaginea de culoare, formă și sunet, cât timp ar fi trebuit să suport starea aceea cumplită?
- În mod normal, fără niciun fel de intervenție externă, omul poate să atingă tensiunea maximă de suportabilitate, după care intervin mecanisme subtile de autoreglare. În acel moment, nu ai ajuns nici măcar la un sfert din cât puteai să suporți. Dacă urmai tehnica de eliberare pe care ți-am dat-o, reușeai singur să depistezi acest blocaj din zona inconștientului. Ai fi depistat multe altele ...
- Oricum, mi-aduc aminte că la stadiul de observator ar fi trebuit să exersez meditația cel puțin câteva luni, iar pentru a scoate la suprafață alte tensiuni cred că trebuia să explorez inconștientul. Nu de alta, dar eu uitasem complet de acea experiență.
- Ți-am mai spus că în cazul tău lucrurile vor merge mult mai repede pentru că ai deja structura cauzală formată din alte vieți. Practic, ai nevoie de o curățenie.
- Așa am să fac. Nu mai vreau să trec prin așa ceva ...
Imediat l-am simțit și pe Ramo cum se alătură nouă, iar la un moment ne-am desprins împreună de spațiul Bucegiului, țâșnind puternic prin scoarța Pământului.
Eu eram condus pur și simplu; mă simțeam cumva legat subtil de Zamolxe și Ramo.
În foarte scurt timp am ajuns într-o altă zonă muntoasă.
- Este masivul Retezat, îmi spuse Zamolxe.
La un moment dat, am remarcat în interiorul Pământului o piramidă albastră de o frumusețe și simplitate deosebită.
Acea culoare albastră semăna cumva cu albastrul cerului senin de iarnă, iar radianța piramidei m-a învăluit pur și simplu.
Aș fi stat să admir piramida și să mă scald în plăcuta sa radianță ani de zile.
Am remarcat imediat că am fost desprins cumva de energia celor doi.
Ramo mi-a spus să încerc să pătrund singur în piramidă, prin partea superioară.
Trebuie să spun că, dacă în cilindrul de lumină din apropierea Sfinxului avusesem o oarecare reușită la început (în urmă cu câteva luni), înainte de primirea codului vibrațional, aici nici nu puteam să mă apropii măcar.
Piramida părea că este apărată de o forță imensă, ca un câmp energetic impenetrabil.
Spre deosebire de sălile Bucegilor, piramida Retezatului avea un „aer” mult prea tare pentru mine.
Nici vorbă să mă apropii.
Am simțit „învăluirea” lui Zamolxe și am pătruns în piramidă prin vârf.
În momentul în care am pătruns în interior, am avut senzația pătrunderii într-un spațiu vast, gigantic ...
Era pur și simplu copleșitoare starea pe care o simțeam.
Mi se părea interesant faptul că o simțeam ... goală.
Mi se părea vastă, gigantică, dar cumva ... goală.
Am vrut să-i fac o localizare, încercând oarecum să-i asociez poziția în raport cu forma crestelor muntoase din zonă, însă am observat că îmi este imposibil să fac asta.
Imaginile îmi jucau feste și cu cât încercam mai tare să fac o localizare, cu atât mai puternic părea bruiajul mental.
- Nu este nicidecum goală, îmi spuse Zamolxe. Încă nu ți se permite să percepi clar piramida. Nici nu ți se permite s-o localizezi în exterior. Cândva vei înțelege de ce. Este o piramidă plină de viață și de înțelepciune, dar este, de asemenea, de-o putere greu de intuit de către cei mai mulți dintre voi. Vastitatea pe care ai perceput-o este numai din cauza a ceea ce conține din punct de vedere vibrațional această piramidă. Câmpul de protecție al piramidei este impenetrabil de către cei mai mulți dintre voi. Este greu de pătruns chiar și de către multe ființe evoluate. Este un câmp de protecție multidimensional. Doar cei care sunt ființe pure din toate punctele de vedere și cei care au codurile vibraționale de acces pot pătrunde aici. Altfel, nu este cu putință. Importanța acestei piramide este uriașă.
În acel moment mi-am adus aminte de relatarea lui Zamolxe, referitoare la „chemarea” pe care a simțit-o cu 2500 de ani în urmă, când a fost întrupat și se afla alături de Pitagora la școala de spiritualitate de la Crotona.
- Presupun că este vorba de acea piramidă ...
- Așa este, într-adevăr. Este mai mică decât piramida pe care voi o numiți „al lui Kheops”, însă cu mult mai vastă în interior. Este o piramidă construită de atlanți, în colaborare cu lyrani și ființele de lumină pură din centrul galaxiei. Această piramidă are un rol vital nu numai pentru această zonă geografică, dar și pentru planetă.
Într-adevăr, simțisem clar că piramida nu era deloc „goală”, ba chiar simțeam cumva că în jur se desfășura o activitate intensă.
Și, bineînțeles, simțeam că sunt multe ființe în jur, însă nu percepeam nici activitatea și nici nu „vedeam” vreo ființă.
- Va urma o energizare specială, îmi spuse Zamolxe. O vei simți mai puternic. Să nu-ți fie teamă ...
La un moment dat, atât Zamolxe cât și Ramo, dispar din jurul meu și mă observ pe mine „plutind” undeva în interiorul piramidei.
Mi se părea gigantică ...
Dintr-o dată, apare deasupra mea o piramidă triunghiulară perfectă (tetraedru) de culoare albastru închis, asemenea sferei „șlefuite” din interiorul Bucegilor.
Am lăsat respectivul tetraedru de lumină să mă cuprindă cu totul. Nu părea să aibă mai mult de trei metri înălțime.
Senzația simțită era de căldură și mai simțeam și o ușoară furnicătură în tot corpul.
În foarte scurt timp, de undeva din mijlocul pereților laterali ai tetraedrului au țâșnit puternice fluxuri de energie, încărcându-mi puternic corpul astral.
Intensitatea fluxurilor energetice devenea din ce în ce mai puternică.
Mi-am simțit inclusiv corpul fizic vibrând foarte puternic.
În același timp l-am simțit pe Ramo apropiindu-se de mine.
Mi-a transmis că se va încheia repede energizarea.
După aproximativ 20 de secunde energizarea s-a încheiat, iar eu aveam senzația că crescusem în volum de câteva ori.
Parcă eram un balon sub presiune.
După aceea, am simțit cum câmpul vibrațional al lui Zamolxe m-a cuprins și senzația de presiune a dispărut în scurt timp.
- Ți-am distribuit energia pe care ai primit-o acum, de-a lungul unor circuite energetice subtile. Când vei reface conexiunea cu trupul fizic, corpul eteric va prelua acest circuit și îl va integra. Pe lângă circuitul și energia specială, ai primit și codul energetic subtil de acces în interiorul piramidei. Cu ajutorul acestui circuit putem comunica și fără să te deplasezi în spațiul astral. Este îndeajuns să fii bine relaxat și să aluneci în starea mentală specifică. Ajunge pentru ziua de azi ...
Această „stare mentală specifică” presupune „acordarea” la o anumită frecvență vibrațională, resimțită de mine în momentele în care aveam „discuțiile” cu Zamolxe.
Este foarte greu de explicat.
Pur și simplu „alunecam” în respectiva stare.
Era ca un fel de „intrare” într-un alt spațiu.
Eu nu trebuia decât să mă relaxez, să-mi retrag gândurile din exterior și apoi parcă eram „suspendat” în respectiva stare.
Revenirea în corpul fizic s-a făcut fără probleme.
Ulterior, în decursul zilei, am remarcat ușoare amețeli, dar și o stare deosebit de plăcută la nivel sufletesc.
Cu toate că experiența teribilă m-a afectat destul de mult, cumva sufletul meu s-a eliberat de o tensiune ascunsă.
N-am crezut că o acțiune oarecum banală, chiar și o simplă înjurătură, poate afecta atât de puternic unele ființe.
Nu-mi venea să cred cât de mult am murdărit imaginea lui Iisus în multe suflete.
Eu am auzit-o pe stadion și am transmis-o mai departe altora, care la rândul lor au transmis-o mai departe, și tot așa ...
Trebuie să fac însă și o mărturisire: mi-am adus aminte cât se poate de clar de faptul că, chiar tânăr și naiv fiind, ceva din interiorul meu mă avertizase să nu vorbesc despre cele auzite, însă nu am ținut cont de avertismentul subtil.
Asta e ... se pare că unele lecții sunt învățate cu „nuiaua”.
Totuși, experiența nu mi-a dat pace nici în starea normală.
Pe de altă parte, m-am simțit destul de penibil față de Ramo.
L-am simțit cumva că a fost dezamăgit de reacția mea.
În acel moment, vibrația lui s-a simțit foarte puternic în cameră. Deși nu trecuseră mai mult de câteva zeci de minute de la revenirea din experiența astrală, am simțit nevoia să fac o conectare vibrațională cu Ramo.
M-am relaxat foarte ușor și am intrat rapid în conexiune cu el.
- Ramo, îmi pare rău că te-am dezamăgit și că ți-ai pierdut vremea cu mine, i-am spus.
Deși am lucrat de multe ori împreună pentru eliminarea componentelor corpului reactiv, iată că am dat-o în bară.
Se pare că ...
- Ba dimpotrivă, am fost foarte mulțumit de tine, mi-a replicat Ramo.
Eu, în schimb eram extrem de contrariat de răspunsul lui.
I-am spus ce simțisem în acele momente:
- Dar te-am simțit atunci că erai nemulțumit de mine.
- Atunci ai simțit altceva. Din cauza tensiunii, te-ai conectat la o imagine care proiectase o posibilă părere de-a mea. De fapt, a fost o percepție construită tot de tine.
Răspunsul lui Ramo m-a cam nedumerit.
Acum chiar că nu înțelegeam nimic.
- Fără a realiza un foarte bun autocontrol psiho-mental, în momentele de tensiune intervin schemele corpului reactiv și ele dictează comportamentul. Tu, pe de altă parte, ai fost complet copleșit de vibrațiile celor din jur și a fost normală reacția ta. Eu nu am de ce să fiu dezamăgit. De fapt, eu nu cunosc această stare specifică vouă. Nici eu și nici Zamolxe nu putem fi dezamăgiți sau supărați. Noi observăm reacțiile și vedem unde putem acționa pentru a optimiza un proces.
- Și totuș i... am lucrat împreună de multe ori pentru anihilarea unor stări negative.
- În acest caz, trebuia făcută o eliberare vibrațională din inconștient. Acesta preia nu numai tensiunile refulate, precum mânia, ura, supărarea, decepția și altele asemănătoare, dar și efectele de bumerang ale acțiunilor tale. Când faci rău cuiva sau deranjezi într-un anume fel alte ființe, intervine legea acțiunii și reacțiunii și, prin urmare, vei ajunge în cele din urmă să culegi roadele. Adică vei primi înapoi ceea ce ai dat. De fapt, vei primi chiar mai mult decât atât, pentru că tu ai sădit o sămânță negativă. Aceste vibrații-rod nu au fost simțite efectiv de tine pentru că s-au stabilit în inconștient. Într-un fel sau altul, trebuia să te eliberezi de aceste tensiuni și această experiență a fost pentru tine ca o supapă de siguranță.
- Nu era normal ca eu să fi simțit dinainte aceste efecte de bumerang? Dacă le-aș fi simțit, poate că știam ce să fac.
Dar și mulți alții ...
Poate că nu aveam parte de tirani, de criminali, ticăloși, etc. Daca am avea cu totii acest simt...
- Este vorba de aspecte ceva mai greu de înțeles pentru voi deocamdată. Acest simț de care vorbești se cultivă. Este un simț specific ființelor evoluate și se dezvoltă atunci când vă apropiați de 4D. În 3D voi gândiți mai mult instinctual și reactiv, iar în 4D procesual.
- Și totuși ... acum câteva luni am mai avut o întâlnire cu Iisus și atunci nici vorbă să am parte de asemenea reacții. Ba dimpotrivă, atunci am simțit printre cele mai sublime stări din viața mea.
- Atunci nu aveai un traseu spiritual bine stabilit, ca acum. Prin urmare nu au intervenit și alte componente ...
- Alte componente?
- Când cineva urmează un traseu spiritual autentic, se declanșează o serie de forțe foarte puternice. Acestea determină anumite schimbări majore în energetica subtilă. Sunt forțe declanșate de acele „diferențe de potențial” de care am mai vorbit.
- Da, știu.
Mi-aduc aminte clar discuția cu Zamolxe despre acest aspect.
Ceea ce ești și ceea ce aspiri să devii creează o „diferență de potențial” psiho-mental care acționează, la fel ca în electricitate, anumite circuite din corpul psiho-mental.
- Cu cât se înaintează mai mult în spiritualitate, cu atât mai puternice sunt aceste energii subtile. Ele interferează foarte puternic cu anumite forme vibraționale care nu sunt compatibile cu drumul spiritual. Ele se pot elimina mai ușor, folosind diverse tehnici, sau mai greu, caz în care se poate acționa mai dur. Adică persoana în cauză poate experimenta diverse pierderi sau așa-zise lovituri ale sorții. Dacă formele vibraționale inferioare nu sunt eliminate, atunci ele se resimt îndeosebi în corpul emoțional.
- Cum acționează în corpul emoțional? Cumva ca niște stări foarte neplăcute?
- În general, da. Pot fi și stări prin care simți acut că drumul îți este greșit.
- Cum se elimină formele vibraționale inferioare?
- Ele sunt energii, prin urmare se va lucra la cauzele lor, adică la informația care le animă. Vorbim aici de eliminarea blocajelor și tiparelor mentale negative sau inferioare. Un prim pas este stadiul de observator al propriilor gânduri. Pierderile sau diversele lovituri apar doar când nu este depistată cauza din zona informațională. În acest caz, se lucrează cu energia emoțională, adică e nevoie de un oarecare șoc. De regulă, el apare când se simte o durere acută. Însă, de cele mai multe ori, stadiul de observator este îndeajuns.
- Așadar meditația este „sfântă”?
- Acest cuvânt are foarte multe înțelesuri. Unii dintre voi înțelegeți prin meditație a reflecta, alții înțeleg a vizualiza, alții a scăpa de gânduri ...
- Care ar fi începutul?
- Stadiul de observator al propriilor gânduri. De aici trebuie început.
- Exact cum mi-a spus și Zamolxe. Am început practica și, într-adevăr, am observat că mintea îmi devine din ce în ce mai calmă și mai centrată. Probabil că dacă aș fi început cu mai multe luni în urmă, situațiile cu care m-am confruntat ar fi fost altfel abordate.
- Pentru unii este mai ușor, pentru alții poate fi mai dificil la început. Depinde de structura cauzală a fiecăruia.
Această structură cauzală modelează structura mentală.
- Adică unii sunt mai norocoși decât alții ...
- Nu există noroc și nimeni nu este favorizat. Fiecare are structura cauzală pe care o merită. Ea reprezintă suma tuturor rezultantelor din viețile anterioare. În cazul tău, a fost mai ușor pentru că ai exersat și înainte. Intrarea în „starea mentală specifică” de dinaintea conectării cu Zamolxe este rezultanta unui efort concertat din alte vieți. Acum ai lucrat mult mai puțin pentru a dobândi acea stare, de aceea nici nu o percepi ca fiind rezultatul vreunei munci spirituale.
- Credeam că toți pot intra într-o astfel de stare. Pur și simplu intru în ea ...
- Intri în respectiva stare doar în momentul în care îți retragi simțurile din exterior. Ție ți-a fost mai ușor pentru că ai mai lucrat pentru aceasta în viețile precedente. Este vorba de fapt de a realiza deconectarea de la lumea exterioară. Ca și cum conștientul tău s-ar fi „demagnetizat” de lumea exterioară.
- Cum de este atât de greu de realizat această „demagnetizare”?
- Din cauza structurilor subtile din „fundalul” conștientului. Aceste structuri creează câmpuri mentale care nu numai că atrag gândurile, dar le și conferă o oarecare dinamică. Aceste câmpuri dau conștiența „magnetizată”. Acest așa-zis magnetism al conștienței este de fapt în relație directă cu procesele de atracție și respingere. Greșeala cea mai mare pe care o faceți voi este să fugiți de ceea ce vă respinge și să alergați spre ceea ce vă atrage.
- Toți fugim de ceea ce ne displace și alergăm spre ceea ce ne place. Este normal să fie așa.
- Nu știu ce normalitate vezi tu aici ... De fapt este același lucru, căci atracția și respingerea sunt într-o strânsă dependență. Una o creează pe cealaltă. Când ești atras de ceva, automat creezi potențialul de respingere. Și invers.
- Și totuși, dacă aș fi rece față de această polaritate, atunci viața ar fi cam searbădă. Eu așa văd situația ...
- Nicidecum! Prin calmul mental căpătat ca urmare a meditației, veți reuși să vă plasați conștiența deasupra formelor reactive. Aceste forme reactive sunt cele ce determină descărcările energetice care nu vă plac. Sunt aspecte greu de înțeles. „Dulceața” dată de calmul mental este fără egal. Este senzația de libertate interioară. Libertatea interioară determină libertatea exterioară.
Niciodată invers!
Degeaba sunteți liberi în exterior dacă sunteți înlănțuiți de diverse forme și scheme mentale.
Doar practica meditației vă poate aduce calmul mental.
După ce vei mai exersa meditația o perioadă de timp, vom mai discuta despre aceste aspecte.
https://remerra.blogspot.com/ Chemarea Atlanților
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu