Despre Marea dragonului

Piramida din Marea Diavolului. Structurile subacvatice de la Yonaguni, scufundate de cel puțin 14.000 de ani

În vara lui 1985, un pasionat al scufundărilor s-a aventurat în vecinătatea insulei Yonaguni, în extremitatea sudică a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. La un moment dat s-a trezit în fața unor enigmatice construcții complexe, în trepte, care se ridică de la o adâncime de 25 de metri. Structura a trezit imediat interesul comunității științifice. Cercetătorii au constat că este vorba despre o uriașă construcție piramidală subacvatică, lată de 183 metri și înaltă de 27 de metri.

Parte dintre arheologi cred că ar fi vorba despre rodul creației unei societăți avansate, care a trăit cu aproximativ 5000 – 10.000 de ani de ani în urmă, și a fost distrusă de catastrofe naturale. Cel mai probabil orașul a fost scufundat în timpul unui dezastru asemănător unui cutremur urmat de tsunami.

”Ne aflăm în imposibilitatea explicării provenienței acestei structuri megalitice”, a declarat cercetătorul Masaaki Kimura, geolog de la Universitatea Ryukyus din Japonia. ”E un masiv complex piramidal, de mărimea a două terenuri de fotbal, format din așezarea suprapusă pe cinci nivele a unor ciclopice blocuri de piatră dreptunghiulare. Pot să afirm fără nici un dubiu că această construcție nu este o formațiune naturală, ci a fost realizată în mod artificial de către o civilizație necunoscută nouă.

Dovezile geologice evidențiază că structurile subacvatice de la Yonaguni sunt scufundate de cel puțin 14.000 de ani, adică din perioada topirii ghețarilor, fenomen care a avut loc după ultima glaciațiune. Problema care apare este că istoria oficială afirmă însă că în acea perioadă oamenii trăiau în peșteri, având un nivel de civilizație cu totul rudimentar, ceea ce ar face cu totul improbabilă supoziția că ei ar fi putut construi un asemenea uriaș edificiu.

Am putea, prin urmare, să ne aflăm în fața celui mai vechi edificiu din lume. E o «dovadă de măiestrie»: coloane hexagonale, trepte, terase şi alte construcții, toate dăltuite în piatră şi corect aliniate. De asemenea a fost descoperit și un drum care înconjoară ruinele constituie un argument în plus că este consecința acțiunii umane.

Fațetele aproape perfect plane, unghiurile drepte și muchiile ascuțite ale uriașelor blocuri din piatră trădează – în ciuda imperfecțiunilor create de efectul scufundării şi al trecerii timpului – mâna omului. Alte dovezi ale amprentei umane puse pe piramida subacvatică o constituie descoperirea unor orificii largi, de circa 60 cm, prezente pe una dintre laturi, și un șir drept de găuri mai mici, interpretat ca o tentativă abandonată de a secționa blocul de piatră.

Multe structuri au fost descoperite după ce scafandrii au continuat să exploreze zonz. Una, de exemplu, are forma unei statui așezate, similare cu «Sfinxul» din Egipt. Un exemplu pe care l-am descris ca un sfinx subacvatic, seamănă cu un rege antic chinez sau din Okinawa.

Interesant este și faptul că piramida din Yonaguni se află plasată într-o zonă ce a fost denumită «Triunghiul Dragonului» sau «Marea Diavolului» și care este situată pe exact aceeași latitudine cu «Triunghiul Bermudelor» având și același gen de proprietăți magnetice.

Putem vorbi și aici despre misterul scufundării și disparițiilor a nenumărate nave maritime și de avioane,”– a declarat cercetătorul Masaaki Kimura pentru National Geographic. Masaaki Kimura s-a scufundat de-a lungul a mai mult de 20 de ani în străfundurile apelor din Yonaguni. Geologul a întocmit și o hartă detaliată a acestei structuri subacvatice și a găsit multe similitudini cu situri arheologice terestre.

Triunghiul Dragonului sau Marea Diavolului se întinde ca un triunghi între Japonia și Insulele Bonin, inclusiv de o parte majoră a Mării filipineze. O descoperire șocantă s-a produs atunci când s-au suprapus hărțile si coordonatele geografice ale Triunghiul ului Diavolului ,,japonez” cu cele ale Triunghiului din Bermude aflat în Oceanul Atlantic, rezultând că ele se află pe același meridian, numai ca pe parti diferite ale Globului.

Descoperirea a dat naștere la tot felul de speculații, care mai de care mai năstrușnice, însă un lucru este clar si anume că și aici, pe timp frumos, în condiții de vizibilitate absolută dispar nave si avioane.

Probabil cea mai extinsă anchetă în Triunghiul Dragonului a fost efectuată de către scriitorul Charles Berlitz. În cartea sa, “Triunghiul Dragonului” (1989), Berlitz raportează că, în anii 1952 – 1954, cinci nave militare japoneze cu tot cu cei 700 de marinari, au dispărut în acest triunghiul.

De asemenea, el scrie că guvernul japonez a ”etichetat” regiunea ca ”zona de pericol”. Nu după mult timp a finanțat o echipă de 100 de cercetători pentru a studia Marea Diavolului. Dar, potrivit Berlitz, nava Maru Kaiyo cinci a dispărut cu tot cu personal. Ciudat este faptul că atât în Triunghiul Dragonului, cât și în Triunghiul Bermudelor au fost descoperite structuri piramidale uriașe. Oare aceasta să fie cauza misterioaselor dispariții?