Orașele din subteran

INCREDIBIL ! Orașele din subteran au oameni și atmosferă controlată!

Pare greu de crezut, dar Virgil Armstrong, fost agent CIA, descrie fascinantul univers de sub noi – orașele din subteran. Ele au oameni nemuritori, atmosfera controlata, deplasări cu viteze de 3000 de mile/oră, atlanți si lemurieni, farfurii zburătoare pentru survolarea pământenilor.

O fotografie de la Polului Nord, aflata la  NASA,  a stârnit interesul geofizicienilor. Aceasta redă o suprafață care nu este acoperită de gheață. Pe circa 300 de km este  pământ.

Pentru a elucida misterul, specialiștii NASA au făcut o nouă fotografie, dar încă o dată, pata a fost sesizată in dreptul Polului Nord magnetic.

Primul gând a fost că e vorba de un fenomen de natura magnetică, ca ar putea genera o perturbare atmosferică datorata acestui câmp, dar nu e așa.

„Cel mai cunoscut efect, cel al aurorei boreale, se manifesta in cu totul alt mod si jocul luminilor celeste apare in alt fel pe o fotografie din satelit. In mod cert, pata aceea se afla la sol si nu in aer”, declara Robert Fishermann, sef al Laboratorului de Studiu a Câmpului Magnetic Terestru.

Fotografia a determinat apariția mai multor teorii. Prima a fost “Ipoteza Halley”, cea a descoperitorului cometei cu același nume. Conform ei, in zonele Polului Nord si Polului Sud exista deschideri uriașe care conduc către interiorul Terrei.

Pământul ar fi gol pe dinăuntru si ca ar fi posibil ca aici sa se dezvolte o alta civilizatie umana, superioară celei de la suprafață. Geofizicienii au fost interesați de o altă variantă, ale carei radacini se afla pe undeva prin anul 1926. Mai precis, in luna mai a acelui an, amiralul Richard E. Byrd a devenit primul om care a zburat pe deasupra Polului Nord.

Intr-un interviu pe care l-a acordat in 1947, Byrd declara ca la 2300 de mile dincolo de Polul Nord a întâlnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetație, cu munti, lacuri si rauri. Byrd, un explorator celebru a notat foarte precis in jurnal despre ceea ce a intalnit in aceasta zonă. „Oamenii care locuiesc aici comunica prin telepatie. De fapt, ei nu traiesc la suprafata. Sub pamant, la cateva mile adancime exista un oras foarte mare, cu milioane de locuitori, care oras se numeste Agartha.

Exista sub pamant mai multe orase, in mai multe parti ale globului, dar Agartha este cel mai important dintre ele.”, scria Byrd in jurnalul sau secret. Un fost agent CIA confirma că filele din jurnalul exploratorului au fost date publicitatii de Virgil Armstrong, fost agent CIA. Armstrong sustine ca Byrd a locuit in Agartha vreme de aproape o luna si ca descrie civilizatia subterana ca “fiindu-ne net superioară nouă”.

Fostul agent CIA a adaugat ca imediat dupa descoperirea jurnalului lui Byrd, filele referitoare la Agartha au fost declarate secret de serviciu si s-a dispus ca in zona intrarii in orasul subteran sa fie amplasate baze militare americane care sa nu lase sub nici o forma intrusii sa patrunda. Tot Armstrong a mai dezvaluit ca Guvernul SUA a stabilit relatii cu Marele Consiliu al Agarthei. Mai mult ca farfuriile zburatoare care apar pe cerul planetei sunt mijloace de transport ale locuitorilor lumii subterane, iar o parte din tehnologia de fabricare a lor a fost dezvaluita Pentagonului, “avionul invizibil fiind o urmare a acestor cunostinte avansate”.

Byrd a primit recunostinta Guvernului SUA Amiralul Richard E. Byrd s-a nascut la 25 octombrie 1888 la Winchester, in Virginia. A invatat sa piloteze avioane intre 1916-1917, la Pensacola. In mai 1926 devine primul om care a zburat deasupra Polului Nord, iar in noiembrie 1929, primul om care a zburat deasupra Polului Sud. Intre 1928-1955 a facut 11 expeditii geografice la poli. Pe data de 19 februarie 1947 a plecat spre Polul Nord pentru a fotografia aurora boreala. Vazand ca nu se intoarce, cei din baza l-au dat disparut. Byrd a revenit la 11 martie 1947 si a descris “Pamantul de dincolo de Pol-Agartha”.

Ca o coincidenta, amiralul Richard E. Byrd avea sa moara exact dupa 10 ani, la 11 martie 1957. A fost ridicat la rangul de amiral in 1950, iar in 1952 a primit Medalia de Onoare din partea Guvernului SUA. De asemenea, unul dintre crucisatoarele Flotei SUA a fost botezat cu numele lui. Asadar, e exclus ca Byrd sa fi fost doar un nebun care sa fi avut halucinatii la Polul Nord. Secretul nemuririi Revenind la agentul Armstrong, acesta a mai dezvaluit cateva elemente ale jurnalului lui Byrd: “Amiralul descrie pe larg ca in orasele subterane locuiesc oameni cu trasaturi delicate, care au mii de ani de viata, dar care varsta nu le marcheaza trasaturile. Cei din Agartha cunosc secretul nemuririi trupului.

Dupa ce considera ca au trait destul, ei sunt cei care-si aleg momentul cand sa se retraga din viata. Femeile lor nasc doar o data, sau de doua ori indelungul vietii, iar gestatia dureaza doar trei luni. Ele nasc in temple, in bazine speciale cu apa. Nasterea are loc fara dureri.” Razboiul atlanto-lemurian Jurnalul lui Byrd despre Agartha nu este singura lucrare care pomeneste despre orasele subterane. De-a lungul timpului au existat foarte multe marturii despre viata de sub scoarta terestra. Exista si alte documente, gravuri, ba chiar sculpturi foarte vechi care descriu Agartha.

Astfel, se spune ca, sub pamant, pe intreg globul exista cam 100 de orase, dintre care cel mai mare este Agartha. Lumea subterana este cunoscuta ca Shamballa. Locuitorii acestei lumi, spun documentele, au parasit lumea de la suprafata acum 100.000 de ani, in urma catastrofalului razboi dintre atlanti si lemurieni, cele doua mari civilizatii care stapaneau Pamantul. Razboiul ar fi descris in cele doua lucrari Ramayana si Mahabharata. In urma acestui razboi, datorita armelor foarte puternice folosite, ar fi rezultat zone desertice ca Sahara, Gobi, pustietatile din Australia si SUA, locuri unde ar fi fost aglomerarile urbane ale atlantilor si lemurienilor. Atmosfera la suprafata era de nerespirat, asa ca supravietuitorii conflictului s-au retras sub pamant. Conform acestor teorii, oamenii de la suprafata ar fi urmasii celor care au refuzat sa se retraga in orasele subterane si care, intre timp, s-au salbaticit. Orasele subterane

Dar iata care ar fi, conform documentelor secrete, cele mai puternice orase subterane: POSID– primul refugiu al atlantilor, cu intrare in zona Matto-Grosso, cu populatie de 1,3 milioane de locuitori; SHONSHE – refugiul uigurilor, o ramura a lemurienilor, intrare in Himalaya, 3,5 milioane locuitori; RAMA – langa Jaipur, in India, 1 milion de locuitori; SHINGWA – la granita dintre China si Mongolia, cu 1,5 milioane de locuitori; TELOS – langa Mount Lassen, California, cu 1,5 milioane locuitori, DACOS – in Muntii Bucegi, cu 750.000 de locuitori.

Distribuie prietenilor

Multumim!

Sursa: howandwhy.ro

Preluat din 

http://stiriklumea.net/incredibil-orasele-din-subteran-au-oameni-si-atmosfera-controlata/

Despre Marea dragonului

Piramida din Marea Diavolului. Structurile subacvatice de la Yonaguni, scufundate de cel puțin 14.000 de ani

În vara lui 1985, un pasionat al scufundărilor s-a aventurat în vecinătatea insulei Yonaguni, în extremitatea sudică a arhipelagului Ryukyu, la est de Taiwan. La un moment dat s-a trezit în fața unor enigmatice construcții complexe, în trepte, care se ridică de la o adâncime de 25 de metri. Structura a trezit imediat interesul comunității științifice. Cercetătorii au constat că este vorba despre o uriașă construcție piramidală subacvatică, lată de 183 metri și înaltă de 27 de metri.

Parte dintre arheologi cred că ar fi vorba despre rodul creației unei societăți avansate, care a trăit cu aproximativ 5000 – 10.000 de ani de ani în urmă, și a fost distrusă de catastrofe naturale. Cel mai probabil orașul a fost scufundat în timpul unui dezastru asemănător unui cutremur urmat de tsunami.

”Ne aflăm în imposibilitatea explicării provenienței acestei structuri megalitice”, a declarat cercetătorul Masaaki Kimura, geolog de la Universitatea Ryukyus din Japonia. ”E un masiv complex piramidal, de mărimea a două terenuri de fotbal, format din așezarea suprapusă pe cinci nivele a unor ciclopice blocuri de piatră dreptunghiulare. Pot să afirm fără nici un dubiu că această construcție nu este o formațiune naturală, ci a fost realizată în mod artificial de către o civilizație necunoscută nouă.

Dovezile geologice evidențiază că structurile subacvatice de la Yonaguni sunt scufundate de cel puțin 14.000 de ani, adică din perioada topirii ghețarilor, fenomen care a avut loc după ultima glaciațiune. Problema care apare este că istoria oficială afirmă însă că în acea perioadă oamenii trăiau în peșteri, având un nivel de civilizație cu totul rudimentar, ceea ce ar face cu totul improbabilă supoziția că ei ar fi putut construi un asemenea uriaș edificiu.

Am putea, prin urmare, să ne aflăm în fața celui mai vechi edificiu din lume. E o «dovadă de măiestrie»: coloane hexagonale, trepte, terase şi alte construcții, toate dăltuite în piatră şi corect aliniate. De asemenea a fost descoperit și un drum care înconjoară ruinele constituie un argument în plus că este consecința acțiunii umane.

Fațetele aproape perfect plane, unghiurile drepte și muchiile ascuțite ale uriașelor blocuri din piatră trădează – în ciuda imperfecțiunilor create de efectul scufundării şi al trecerii timpului – mâna omului. Alte dovezi ale amprentei umane puse pe piramida subacvatică o constituie descoperirea unor orificii largi, de circa 60 cm, prezente pe una dintre laturi, și un șir drept de găuri mai mici, interpretat ca o tentativă abandonată de a secționa blocul de piatră.

Multe structuri au fost descoperite după ce scafandrii au continuat să exploreze zonz. Una, de exemplu, are forma unei statui așezate, similare cu «Sfinxul» din Egipt. Un exemplu pe care l-am descris ca un sfinx subacvatic, seamănă cu un rege antic chinez sau din Okinawa.

Interesant este și faptul că piramida din Yonaguni se află plasată într-o zonă ce a fost denumită «Triunghiul Dragonului» sau «Marea Diavolului» și care este situată pe exact aceeași latitudine cu «Triunghiul Bermudelor» având și același gen de proprietăți magnetice.

Putem vorbi și aici despre misterul scufundării și disparițiilor a nenumărate nave maritime și de avioane,”– a declarat cercetătorul Masaaki Kimura pentru National Geographic. Masaaki Kimura s-a scufundat de-a lungul a mai mult de 20 de ani în străfundurile apelor din Yonaguni. Geologul a întocmit și o hartă detaliată a acestei structuri subacvatice și a găsit multe similitudini cu situri arheologice terestre.

Triunghiul Dragonului sau Marea Diavolului se întinde ca un triunghi între Japonia și Insulele Bonin, inclusiv de o parte majoră a Mării filipineze. O descoperire șocantă s-a produs atunci când s-au suprapus hărțile si coordonatele geografice ale Triunghiul ului Diavolului ,,japonez” cu cele ale Triunghiului din Bermude aflat în Oceanul Atlantic, rezultând că ele se află pe același meridian, numai ca pe parti diferite ale Globului.

Descoperirea a dat naștere la tot felul de speculații, care mai de care mai năstrușnice, însă un lucru este clar si anume că și aici, pe timp frumos, în condiții de vizibilitate absolută dispar nave si avioane.

Probabil cea mai extinsă anchetă în Triunghiul Dragonului a fost efectuată de către scriitorul Charles Berlitz. În cartea sa, “Triunghiul Dragonului” (1989), Berlitz raportează că, în anii 1952 – 1954, cinci nave militare japoneze cu tot cu cei 700 de marinari, au dispărut în acest triunghiul.

De asemenea, el scrie că guvernul japonez a ”etichetat” regiunea ca ”zona de pericol”. Nu după mult timp a finanțat o echipă de 100 de cercetători pentru a studia Marea Diavolului. Dar, potrivit Berlitz, nava Maru Kaiyo cinci a dispărut cu tot cu personal. Ciudat este faptul că atât în Triunghiul Dragonului, cât și în Triunghiul Bermudelor au fost descoperite structuri piramidale uriașe. Oare aceasta să fie cauza misterioaselor dispariții?