Asa ne cream LUMINA

“De mult timp nu mai simțisem atât de puternic vibrația lui Zamolxe. Nu era vorba doar de energia sa unică ci și de o stare oarecum apăsătoare, dar nu acea senzație de greutate psihică ci mai degrabă una de atenționare asupra faptului că urmează să-mi transmită un mesaj important. În asemenea momente mă simt și eu puțin presat deoarece știu că trebuie să fiu cât mai deschis, echilibrat și detașat, pentru a putea primi cât mai multe amănunte. Dacă cineva – mă refer la oameni, ar avea suficientă deschidere și echilibru interior, ar putea primi echivalentul a mii de pagini în doar câteva secunde de transmisie.
Pe de altă parte, am simțit cum Zamolxe a pregătit, și încă pregătește, câteva sute de oameni pentru a deveni ”canalele” sale. Acești oameni, de toate vârstele și categoriile, vor fi pregătiți pentru a primi (și oferi celorlalți) energii, informații și chiar vibrații, adică stări sufletești deosebite!
Spre deosebire de întâlnirile anterioare, vibrația lui Zamolxe o simt mult mai puternic acum, ca și cum un fior, un curent de lumină pătrunde fulgerător în toată ființa mea. Înainte, când dorea să transmită informații prin mine, Zamolxe îmi apărea ca un flash albastru-electric și o senzație aparte, un fel de căldură sufletească, putere și un iz străvechi, greu de transcris în cuvinte.

Remer Ra: Mă bucur să te reîntâlnesc. Îmi era dor de tine, de căldura și senzația aceea unică de străvechi, de veșnicie, pe care o simt atunci când ești în preajma mea. Știu că urmează un mesaj important. Îi simt cumva greutatea și aceasta mă face să mă simt puțin stânjenit.
Zamolxe: Nu trebuie să te simți stânjenit. Vei transmite ceea ce trebuie să transmiți!
(a urmat o scurtă perioadă de ”deschidere” și infuzare care a avut rolul de a mă calibra)
Acest mesaj este pentru toți cei care au flacăra strămoșească în suflet, pentru toți cei care au revenit pe acest pământ cu misiunea de-a aduna inimă lângă inimă, lumină lângă lumină, gând lângă gând, putere lângă putere! Anul care vine va fi unul cu putere! Va fi anul când neamul cel străvechi se va trezi! Va fi anul când va suna goarna trezirii și adunării! Va fi anul când ”triunghiurile de putere” se vor activa și își vor chema stăpânii! Va fi anul trezirii și conștientizării puterii voastre!
Știu că acum nu vă este ușor! Știu că nu este o perioadă plăcută, știu că uneori ați vrea să uitați cu totul de misiunea voastră, dar ea nu vă va lăsa până când nu veți face ceea ce trebuie să faceți. Pentru a fi vrednici de munca voastră, trebuie să fiți curați la trup, minte și suflet! Purificarea din această perioadă este necesară, altminteri comorile voastre nu pot ieși la suprafață!

Remer Ra: Referitor la aceste triunghiuri de putere, probabil că te referi la cele formate din anumiți munți. Din informațiile decodificate din arhiva de lumină de la Sarmizegetusa Regia am înțeles că acestea erau locurile unde viețuiau kapnobataii (termen folosit de greci pentru a-i numi pe pustnicii și vindecătorii daci; unii istorici au tradus acest termen ca ”umblători pe nouri”). Este adevărat că acești ”umblători pe nouri” aveau un astfel de spațiu?
Zamolxe: Informațiile lăsate de istoricii eleni aveau un sâmbure de adevăr Nu doar umblătorii pe nori aveau propriul triunghi de putere ci și întemeietorii de orașe și cei de neam. Nu puteai deveni întemeietor de oraș sau de neam dacă nu îți primeai lumina și puterea de la un astfel de loc.

(Înainte de a continua cu transmisia, aș vrea să lămuresc câteva aspecte referitor la vechii inițiați daci, numiți de greci kapnobatai, polistai și ktistai. În primul rând, trebuie subliniat faptul că ei nu erau preoți după cum se crede de către istorici ci oameni care aveau anumite misiuni în viață.

Kapnobataii sau ”cei care umblă pe nori” reprezentau primul grad! Erau echivalentul pustnicilor din ziua de astazi, cu deosebirea că nu erau limitați de niciun fel de doctrină religioasă, nici măcar filozofică. Formarea unui kapnobatai dura între 3 și 4 ani și implica transformarea trupului, minții și a sufletului, pentru a deveni un canal între Cer și Geea, cu scopul de a ajuta oamenii. Erau atât medici ai trupului cât și ai sufletului, precum puteau ajuta și la declanșarea, dezvoltarea și rafinarea diferitelor potențialități ale oamenilor. Despre ei se afirmă în mod greșit că erau aruncați în 3 suliți pentru a fi sacrificați lui Zamolxe. Cele 3 suliți sunt de fapt trei munți iar moartea este una simbolică, la fel cum un călugăr din ziua de astazi ”moare” pentru oameni și este ”înviat” întru Hristos și primește un alt nume. Arcul carpatic are câteva sute de astfel de ”trei suliți”, adică ”spații de putere”. Kapnobataii trăiau aproape exclusiv în perimetrul format de acești trei munți. Acolo, atât conexiunea cu Geea cât și cea cu Cerul erau extrem de puternice iar kapnobataiul avea acces la informații și energii extraordinare.

Polistaii erau așa numiții ”întemeietori de orașe”. Rolul lor era de a vindeca orașele dominate de fărădelege, letargie și mizerie morală și de a le insufla anumite direcții de acțiune și dezvoltare. Acest lucru nu se făcea prin intermediul armelor ci printr-o muncă specială, care implica arta și știința de a transforma mintea și sufletul oamenilor. Polistaii reprezentau al doilea grad și trebuia neapărat să fi fost cel puțin șapte ani ”umblător pe nori” pentru a putea deveni ”întemeietor de oraș”. Un astfel de polistai putea decide chiar dispersarea unei comunități dacă șansele de redresare erau nule. Polistaiul putea determina apariția unei alte comunități, folosindu-se de capacitatea sa de a atrage mințile și sufletele oamenilor. Polistaiul nu lucra la vedere! Nimeni nu bănuia cine vindeca, armoniza și împingea din umbră comunitatea!

Ktistaii erau așa numiții ”întemeietori de țară”. Rolul lor era de a uni comunitățile, de a le insufla idealuri și direcții comune, de a crea coeziune și o anumită viziune de viitor. Aceștia puteau lucra atât pe structurile subtile ale oamenilor cât și pe cele ale comunităților, adică pe egregorii sociali. Pregătirea unui ktistai putea dura între 14 și 49 ani.

Cea mai înaltă categorie de inițiați erau ”moșii”. Aceștia supravegheau armonia între Cer și Pământ. Nu am primit mai multe date despre ei, doar că puteau atinge vârsta de 400 sau chiar 500 ani. Într-o transmisie i-am ”văzut” ca având trup aparent fragil, părul alb-argintiu, cu pielea fină ca a unui copil. Moșii erau mai mult veghetori, păstrători ai armoniei. Ei pregăteau/antrenau de regulă 2 kistai și vegheau/ajutau maxim șapte polistai. Erau izolați de comunități, locuiau atât în zone de munte cât și în zone de șes. Foarte rar erau văzuți într-o comunitate, iar atunci erau observați în compania copiilor – pentru a depista eventualii ”candidați” la titlul de kapnobatai, polistai și ktistai.)

http://www.vatra-daciei.ro

În sfârșit, un Papă a spus!! Nu mâncați miel de Paști. Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos. Uciderea lui de Paste nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament. Este un ritual sângeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță. Este un ritual care nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată cu violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare. (Papa Francisc) Priviti-l cat e de nevinovat! Imaginea mielului apare in orice icoana care Il reprezintă pe Domnul nostru Iisus Christos. Chiar vrem sa intampinam nasterea Domnului cu o crima multiplicata de milioane de ori? Chiar nu avem altceva de mancat? Chiar ne mânjuim sufletele cu acest sânge nevinovat? Cand va uitati in farfurie si vedeti carnea de miel, imaginati-va acea făptură gingaşă zburdând pe o păşune cu flori! . __,_._