Secretele Triunghiului Bermudelor

Asteptam cu bucurie ultimele activari ale cristalelor atlante pe 12 12 12 iar locatiile lor sunt Bankul Bimini ( marele cristal rubiniu de foc ) si lacul Titicaca (cristalul lui Toth) - vezi si http://templul-iubirii-divine.blogspot.ro/2012/04/noua-epoca-de-aur-atlantidei.html

Momentul 12 12 12 va activa deplin Grila Iubirii Cristice 144 in fiinta Mamaei noastre Pamant, va completa activarile cristalelor din gridul 144, ajutand trecerea in vibratiile dimensiunii a cincea.

Atlantisul si coloniile lui din toata lumea aveau organizare energetica asemanatoare si vestigiile lor apar pretutindeni in lume.
Ma bucur ca sunt luate la cunostiinta si incep sa nu mai fie ignorate sau tratate ca simple catacombe si vestigii ciudate.
Mai jos adaug un articol care releva stadiul actual al intrebarilor si raspunsurilor despre Atlantis ale marii majoritati a omenirii.


" Piramidă gigantică descoperită în Triunghiul Bermudelor

O structură gigantică, probabil mai mare decât piramida lui Keops din Egipt, identificată iniţial de un doctor în anii ’60, a fost verificată independent de către echipe de scafandrii din Franţa şi Statele Unite.
Descoperirea a entuziasmat cercetătorii din lumea întreagă. Se vor grăbi să o investigheze? Nu, mai degrabă o vor ignora cu efort şi atenţie. Dacă vor fi presaţi, se declară oficial sceptici, mai ales în lumina potenţialelor implicaţii ale unei astfel de descoperiri.
Piramida ar putea confirma argumentele unor ingineri potrivit cărora piramidele au fost create iniţial ca surse de energie, susţinând ipoteza că vechiul oraş-stat Atlantis a existat, sau chiar să ofere răspunsuri la misterioasele întâmplări care au fost înregistrate încă din secolul al XIX-lea în regiunea din Atlantic botezată Triunghiul Bermudelor.


Prima descoperire, în 1968
Potrivit istoriei, piramida a fost descoperită accidental în 1968 de către Ray Brown din Mesa, Arizona, doctor în naturopatie (un sistem medical complet si coerent care pune accentul pe stimularea mecanismelor naturale de autovindecare a corpului n.r).
Brown a venit în Caraibe în vacanţă şi a făcut scufundări alături de prieteni într-o regiune din afara Bahamasului, cunoscută sub numele de „Limba oceanului”. Zona avea acel nume pentru că o porţiune din fundul mării de forma unei limbi se extinde în afara insulei, înainte de se prăbuşi brusc în adâncimi mai mari.
Când şi-a descris descoperirea, doctorul a explicat că s-a separat de prietenii săi cu care făcea scufundări, sub apă. Încercând să li se alăture din nou, a dat peste o structură masivă care se ridica de pe fundul oceanului: un obiect negru sub forma unui morman care se desluşea în apa filtrată de razele soarelui. Privind cu atenţie, a constatat că obiectul avea forma unei piramide.
Pentru că nu mai avea aer, nu a petrecut prea mult timp investigând piramida, dar a găsit o sferă ciudată de cristal. A adus-o la suprafaţă iar mai târziu când vechiul cristal a fost studiat cercetătorii au fost uimiţi de proprietăţile lui.

Piramida este cea care cauzează fenomenul Triunghiului?
Unii cercetători ai Triunghiului au conceput de-a lungul anilor teorii potrivit cărora există o sursă de energie pe fundul mării în regiune, care afectează avioane, nave şi bărci.
Investigatorii pretind că, dacă legendarul Atlantis a existat cu adevărat, rămăşiţele miticelor aparate declanşatoare de energie ar putea fi încă intacte pe fundul oceanului. Un asemenea dispozitiv poate să aibă forma unei piramide, iar şablonul original a fost copiat mult mai târziu de către culturile ulterioare la nivel global.
Structuri având forma piramidelor au fost descoperite în America de Nord, Centrală şi de Sud; în Estul Europei, în tundra friguroasă din Siberia, în China centrală şi de Nord şi posibil în America.
Piramida de la Polul Sud nu a putut fi confirmată pentru că se află la o adâncime de mai mult de 1,60 km sub gheaţă, iar imaginile cu aceasta sunt controversate.
Acum ceva timp au fost descoperite nişte ruine misterioase, dovezi ale unei culturi necunoscute, pe o insulă din mijlocul Oceanului Pacific, numită Maden. Se pare că printre ruine se găseau şi rămăşiţele unei străvechi piramide.
Partizanii vechiul teritoriu al Lemuriei (cunoscut şi sub numele de MU) au susţinut că ruinele aparţineau acestuia, în timp ce alţii au speculat că ar fi putut fi un avanpost al unei colonii aparţinând Atlantisului.
Un antropolog de la Bishop Museum din Honolulu, Hawaii, care a explorat ruinele în 1924 nu a găsit nici o piramidă. Însă, omul de ştiinţă Kenneth Emory a descoperit dovezi ale unui mic trib polinezian, care s-a stabilit acolo pentru o perioadă scurtă de timp, la un moment dat în secolul al XVI-lea.
În ciuda acestei descoperiri, mai multe dezvăluiri au pornit din micuţa insulă MALDEN în anii care au urmat.

Cercetătorul Mitch Williamson a săpat mai adânc în mistere. Relatând unele dintre extraordinarele descoperiri ale lui Williamson, Rich Hoffman, explorator şi investigator, scrie: „Există 40 de temple din piatră în insula Malden (foto) care sunt descrise ca având înfăţişări similare clădirilor din Nan Madol din Pohnpei, aflată la aproximativ 5,475 km distanţă. De fapt, există un drum de bazalt până pe fundul Oceanului Pacific care conectează aceste insule la adâncimi de sute de kilometri sub ape.
Deci cultura ar putea avea mai mult de 50 000 de ani, iar toată aceste structuri au fost cândva sub apă, suţinând o civilizaţie care nu întâlnea nici un obstacol în a muta dintr-un loc în altul pietre colosale pentru a construi structuri foarte mari şi complicate despre care nu ştim absolut nimic în afara faptului că cineva le-a construit şi că sunt mai vechi decât istoria biblică.

Alte piramide misterioase descoperite la nivel mondial

Totuşi, nimeni nu le aduce în discuţie pentru că nu se potrivesc cu ceea ce am înţeles despre rasa umană şi originile acesteia. Cercetătorii au teoriile lor dispersate despre cum nomazii au ajuns în Nordul Americii folosind podul pe uscat din Bering Straight şi le susţin pe acestea.
Acelaşi lucru se poate spune despre ruinele împrăştiate din Caraibe, care sugerează o civilizaţie vastă care s-a extins din apele costale din afara Florida Keys, îndreptându-se către apele din Bahamas, trecând pe lângă Bimini şi apoi spre Est în Oceanul Atlantic.

Cuba are două ruine sub apă în exterioul coastei sale care ar putea fi parte a aceluiaşi complex oraş-stat.
Hoffman menţionează în trecere şi incredibila relatare a exploratorului Tony Benik, care a făcut monumentala descoperire a încă unei piramide uriaşe aflată la 10 000 de picioare sub apă. Benik pretinde că piramida este acoperită cu un cristal uriaş.
Şi dacă asta nu era suficient, Hoffman împărtăşeşte şi descoperirea lui Ari Marshall din timpul expediţiei din 1977. Echipa a descoperit o piramidă mai mică în Bahamas, în afara Cay Sal. Marshall a făcut poze sub apă a unei piramide aflată la o adâncime de aproape 150 de piciore.
Potrivit aprecierii lui Marshall misterul piramidelor se înteţeşte. În ciuda faptului că apa era neagră în adâncime (nu ajunge multă lumină până acolo jos), apa din jurul piramidei era iluminată de strălucirea structurii şi părea a avea culoarea verde fosforescent.
Explorări care să continue cercetările nu au fost făcute niciodată.

Atlantisul a fost distrus de către fluxul din Epoca de Gheaţă?
A existat Atlantis cu adevărat? Este descrierea lui Platon unică în istorie despre ţinutul mitic?
Pentru un afla un răspuns, Hoffman se întoarce la povestea arheologului amator, care a descoperit legendarul oraş Troia, Heinrich Schliemann.
„Omul care a găsit şi a excavat celebre ruine ale Troiei (despre care istorii cred că este doar o legendă), a declarat că a lăsat aprecierea scrisă a descoperirii unui vas dintr-un metal necunoscut oamenilor de ştiinţă care l-au examinat, în faimosul Priam Treasure. Înăuntrul vasului se regăseau hieroglife în feniciană, care susţineau ca acesta aparţinuse regelui Cronos al Atlantisului. Alte vase similare au fost găsite în Tiajuanaco, Bolivia”.
Dacă Atlantis chiar a existat, asta a fost către sfârşitul Epocii de Gheaţă. Povestea cufundării sale este legată de fluxuri şi avansarea oceanului când supradimensionata calotă glaciară arctică s-a mutat înapoi cu rezultate catrastofice pentru mare parte din Emisfera Nordică.
La finalul Epocii de Gheaţă, nivelurile apei au atins valori cu până la 400 de picioare mai scăzute decât în prezent. Se presupune că nici o tehnologie prezentă sau din vremurile acelea, nu ar fi putut salva Atlantisul de la moartea acvatică.

Proprietăţi ale piramidelor din cristal
Unele teorii privind Atlantisul susţin că piramidele energetice ale oraşului insulei erau făcute din cristal, sau acoperişurile lor aveau în componenţă o substanţă cristalină.
Este posibil ca un asemenea lucru să genereze, să păstreze şi să distribuie energie la cerere? Răspuns: DA.
Experimentatorii au descoperit acum zeci de ani că piramidele tind să se poarte precum un condensator care strânge şi depozitează energie în jurul lui.
Cu cât piramida este mai mare, cu atât capacitatea de colecta şi a depozita este mai ridicată. Şi compoziţia unei piramide este mai importantă. O piramidă din cristal, sau o extremitate din cristal, poate să-i îmbunătăţească simţitor puterea.
Cristalul este cunoscut de mult ca având aplicaţii energetice şi indică proprietăţi naturale piezoelectrice.
Concluzia: piramidele sunt generatoare naturale intrinseci de energie.
Expediţiile viitoare la aceste piramide misterioase ar putea să dezvăluie într-un final adevărul şi extraordinara tehnologie străveche.
Din păcate arheologia apelor adânci este foarte costisitoare şi nu este bine finanţată. Multe dintre scufundări sunt datorate bogăţiilor promise vânătorilor de comori pentru riscurile asumate.
Şi desigur, universităţile din lume nu sunt în mod deosebit interesate să exploreze ideea că ruinele străvechi conţin tehnologii de nivel ridicat, pentru că aceasta poate să destabilizeze serios fundaţia teoriilor lor preferate."
Traducere şi editare: Cătălina Rusin

Civilizatii necunoscute ale spatiului romanesc - energiile lor exista

Ceea ce noi numim Cultura Gumelniţa

Situare geografică : Are o arie de răspândire vastă, de la litoralul Mării Negre în est, până în centrul Bulgariei în vest, din Delta Dunării în nord, până în Tracia grecească în sud.
Locuirea : Cel mai adesea, aşezările sunt de tip "tell", uneori înconjurate de şanţuri de apărare.
Producţia materială caracteristică : Ceramica are forme foarte variate şi este decorată cu incizii, ornamente plastice, barbotinate sau pictate, mai ales cu grafit. Utilajul din os sau corn este abundent.

Cascioarele ( jud Calarasi), cu Ostrovelul, au si astazi minunile ascunse in energia lor :

http://pestyuka.blogspot.ro

Daca mergeti acolo , amintiti-va esenta spatiului prin care treceti .

Civilizatia de la Cascioarele nu are rivale in lume, ci doar tot pe plan autohton, la Parta, pe Timis.


Coloanele infinutului

La Cascioarele au fost descoperite doua uimitoare coloane rotunde din ceramica, goale pe interior, avand o inaltime de 2,30 de metri si un diametru de 0,50 metri, aflate in interiorul unei constructii de 72 de metri patrati, compusa din doua camere cu pereti ornati cu figuri serpentiforme si semicercuri, pe un fond ocru. Coloanele erau pictate si ele cu serpentine, in ocru.

„Cand la Cascioarele oamenii aveau mobilier modern si purtau haine din tesatura de in, Europa nu exista, iar Sumerul aparea 2000 de ani mai tarziu” (custodele Muzeului din Oltenita, Done Serbanescu) Civilizatia de la Cascioarele nu are rivale in lume, ci doar tot pe plan autohton, la Parta, pe Timis.

Datarea acestui Panteon de la Cascioarele, facuta de arheologi romani, indica 4.500 i.e.n. Specialista Maria Gimbutas il dateaza la 5.300 i.e.n. Tot aici s-au gasit modelele din teracota ale sanctuarelor, care prezinta un rafinament arhitectonic, pe care templele elene il vor atinge dupa mii de ani. Coloanele nu aveau functionalitate arhitectonica. Reprezentau „tatana lumii”, dupa cum se exprima taranii si astazi.

Medalion de lut ars sub forma de spirala

Era vorba despre axa de divinatie, legatura dintre Cer si Pamant. Civilizatia sumeriana – care inca ramane, nejustificat, in cartile de istorie, ca cea mai veche civilizatie a lumii – isi ridica templele 2000 de ani mai tarziu. Panteonul de la Cascioarele nu concureaza ca vechime decat cu cel de la Parta, de pe Timis!

„Oamenii mari” de la Cascioarele

Stoica Ioana, povestind despre schelete „oamenilor mari”
Cercetatorul Gheorghe Serbana ne este ghid in aceasta incursiune in istorie: „Ca amploare si ca datare in timp, putem vorbi de civilizatia de la Cascioarele ca fiind primordiala. Aici a fost descoperit cel mai mare depozit de silexuri si topoare de piatra, de unelte de os, primul plug al neoliticului, un minunat Panteon, cu zeite ale fertilitatii, sanctuare si coloane ale infinutului. Oamenii erau mari la stat, sanatosi, nu-i de mirare ca si astazi cresc pe aici din belsug gherghinari.

Sanctuare de teracota de la Cascioarele

Machetele de locuinte constituie principala sursa de informatii privind volumetria cladirilor de locuit neolitice. Probabil cu destinatie rituala, machetele implica pe de o parte un anumit coeficient de stilizare, iar pe de alta parte, codifica cunostinte depasind in complexitate simpla imagine vizuala a cladirilor pe care le imitau. Tributare tipologiei specifice genului, caracterizand un areal larg, machetele se pot constitui ca premiza pentru formularea urmatoarelor ipoteze:

-Locuintele neolitice de suprafata caracteristice arealului nostru au planul rectangular cu acoperis cu doua pante si frontoane la fatadele scurte.
- Incaperile locuintei sunt lipsite de tavane. Inchiderea spatiului la partea superioara se realizeaza prin versantii sarpantei.
- Este posibila prezenta unor piese dispuse pe laturile scurte, (intre ante) sau chiar pe mai multe laturi
- Accesul in locuinte este de presupus pe laturile scurte prevazute cu prispe, iar fereastra de forma ovala dispusa in centrul fatadei lungi este o solutie posibila.
- Structura peretilor este evidentiata, in cazul machetei , prin scheletul lemnos cu montanti verticali si orizontali, panourile rezultate avand suportul de impletitura din nuiele, dispuse orizontal sau oblic.
- Structura sarpantei este consemnata prin marcarea pe frontoane a capetelor grinzilor orizontale de coama , a capriorilor cu capetele petrecute desupra coamei (intersectia lor fixata probabil cu legaturi vegetale), la frontoane intersectia constituindu-se ca motiv arhitectural major sau prin incizii paralele pe versantii acoperisului.
- Este de remarcat prezenta frontoanelor tratate arhitectural cu streasina sau avand o structura din barne montate paralel cu linia de cea mai mare panta (liniile determinand triunghiuri pe frontonul machetei pot sugera in acelasi timp si prezenta capriorilor). Explicatii Complexul Muzeal Prahova

Gherghinarul sau paducelul este pomul vietii, al inimii, mai tarziu a fost dedicat Sfantului Gheorghe. Cei bogati purtau podoabe de aur.” Din pacate, arheologii nu au facut comunicari despre mai nimic din minunatele descoperiri de aici.

Arealul Balta –izvorul Catalui, care se varsa in Dunare prin cananlul Puloaia, colectand apele Sargetului („Getul cel mare”) – Marisca si Transmarisca, nu este nici in prezent pe deplin cercetat. Mai sunt maguri si tumule „virgine”.
In general, i se spune Daia Parte. O localnica, Stoica Ioana, confirma ca sapaturile din Ostrovel au scos la iveala schelete de „oameni mari”, foarte inalti.

Maximinus, getul de 2,60 metri

„De aici se trageau cei doi imparati romani Maximinus”, ne precizeaza Gheorghe Serbana. Gaius Maximinus „Tracul” (173-238), uriasul de 2,60 metri, pe care tot un imparat de sorginte geta, Severus, l-a facut, din pastor, soldat in garda sa. Grecii i se inchinau sub titulatura de „Domn al Pamantului si al intregii omeniri”. Getii, scria Iordanes, il iubeau socotindu-l unul de-al lor. In perioada cand Maximinus isi pastea oile pe dealurile din Daia Parte, zona facea parte din provincia Dacia Felix si imparatul Severus isi trudea soldatii la castrele de pe linia de aparare Limes Transalutanus. Se spune ca Maximinus manca 16 kilograme de carne pe zi si bea 27 de litri de vin. Purta bratara sotiei sale, Paulina, pe degetul mic. Celalalt imparat, Daia Maximinus, era fiul surorii imparatului Galerius, pe care aceasta il nascuse in anul 270, in… Daia, de unde si-a luat si prenumele.

Mireasa in aur si borangic

Nici macar despre „Mireasa” imbracata in aur si borangic, de care ne povestesc localnicii, nu s-au facut comunicari din partea echipelor de arheologi. Mormantul acesteia a fost descoperit in curtea bisericii construita de boierii Corbi. „Boierii Corbi sau Corvinii, originari de la Corbii de Arges, marcasera, prin anii 1500, acest loc sfant stravechi, construind o biserica”, ne spune Gheorghe Serbana. Arheologul Done Serbanescu, custodele Muzeului din Oltenita, declara, pentru Formula As, ca tanara femeie era cu adevarat invesmantata in aur, impodobita cu un inel de aur cu semne ciudate, cu 17 ace de par cu gamalie sub forma unor stele de turcoaz. Isi dormea somnul de veci cu capul sprijinit pe o pernita, purtand o marama de borangic cusuta cu fir de aur. In urechi avea cercei superbi, din aur cu pandantive. Purta o rochie de matase stransa pe talie, de culoare deschisa, iar peste rochie avea o haina scurta, tesuta cu fir de aur. Ramane o enigma cum de n-a fost mormantul ei descoperit si jefuit, cum a fost restul bisericii!
·preluat: eNational

Arealul arheologic Parta

Zona este strabatuta de numeroase cursuri vechi de rau, inundabile la viituri. Pe o suprafata de circa 50 kmp au fost descoperite 42 de asezari sau complexe arheologice, 2 sanctuare neolitice, peste 150 locuinte si complexe, 4 blocuri de locuinte cu 4-5 camere , din care unele cu podea suspendata sau cu etaj.In centrul asezarii se afla sanctuarul principal, dar existau altare in toate casele.
Ca o asezare preistorica sa fie socotita de tip urban, trebuie sa fie, conform istoricilor, 'o asezare compacta, cu sistem de fortificatie, dezvoltata in jurul unui centru sacru, cu o populatie organizata dupa precepte religioase si specializarea muncii, folosind un sistem de scriere si care sa aiba relatii economice si culturale cu alte asezari'.
Dupa aceste norme, Parta, aflata in lunca Timisului, este cea mai veche asezare de tip urban din lume. A fost distrusa , la fel ca si alte asezari antice, fiind atacata cu inedite 'bombe' de lut. Acest fapt s-a petrecut prin 5200 – 5000 i.Hr.

Sistemul de fortificatie era format din 4-5 palisade si patru santuri. La Parta au fost descoperite simboluri inscriptionate pe ceramica si idoli zoomorfi, alcatuind ideograme sacre.

Ceramica din sit demonstreaza un comert intens cu alte asezari.

Sanctuarul Neolitic de la Parta

Sanctuarul Neolitic de la Parţa este vechi de aproximativ 6.000 de ani; a fost descoperit la Parţa, judeţul Timiş. Este unicul sanctuar neolitic din România şi unul din puţinele din Europa, complet restaurat. Se găseşte în prezent la Muzeul Banatului din Timişoara.
Descriere

Sanctuarul a fost descoperit în anii '70, lângă localitatea Parţa, la câţiva kilometri de Timişoara. El avea o formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m şi o lăţime de 6 m. Prezintă două compartimente distincte: camera altarului, şi camera unde se aduceau ofrandele. În partea anterioară se află altarul, cu două statui lipite, o zeitate feminină şi un taur, simboluri ale fecundităţii şi fertilităţii pentru cultura vremii. Templul era folosit şi drept calendar solar. Chiar în ziua solstiţiului de toamnă şi de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului şi lumina perfect altarul.

Vas descoperit la Parta

Blocurile de locuinte dreptunghilare, erau decorate foarte inventiv, cum este cel denumit Casa Cerbului datorita modelului descoperit aici, care a fost probabil atarnat pe perete :

Omul in rugaciune, semnul sacru stilizat , descoperit si la Parta, se regaseste identic si pe sigiliile misteriosului oras Mohenjo Daro, mileniul 3 i.e.n , pe valea Indusului

Sultana Malu Rosu

Situl de la Sultana Malu Rosu este un alt spatiu minune al civilizatiei pamantului pe care traim :