Interpretarile fenomenale despre spatiu ale Anastasiei

Prezint aici, prietenilor mei, un extras tradus de Emil Cocian din interviul exclusiv cu Vladimir Megre pentru ziarul THE EARTH (PĂMÂNTUL) - septembrie 2008 http://www.ringingcedarsofrussia.org/articles/articles_vladimir_megre_conference_zurich.php
Pentru mai multe informatii contactati :
fundatia@editura-dianusa.com
editura „Dianuşa”
tel/fax: 0359 453130, mobil: 0748 836485

si cititi cartile despre Anastasia .

Primul contact cu Anastasia :
„Imaginaţi-vă malul pustiu al râului siberian Obi, la mii de kilometrii de aşa-numita civilizaţie. Pe mal stă o femeie cu o jachetă ponosită, o rochie lungă, cu galoşi de gumă şi învelită cu un şal ce lasă să se vadă doar ochii. Căutam un ghid care putea să mă călăuzească în taiga spre locul unde creşte cedrul sunător. M-am apropiat de ea. A răspuns că trebuie mers douăzeci şi cinci de kilometri prin taiga pentru a ajunge acolo şi s-a învoit să mă conducă. Numele acestei femei, cum am aflat mai apoi, era Anastasia. Ea este, după părerea multor cercetători de acum, cu adevărat cel mai neobişnuit fenomen al vremurilor noastre. Şi nu numai pentru că s-a născut şi trăieşte în inima taigalei siberiene. Pustnici se mai găsesc şi-n alte părţi ale lumii, dar Anastasia posedă unele însuşiri şi cunoştinţe misterioase ale străbunilor. Ea consideră că ştiinţa de bază este ştiinţa creării de imagini, ştiinţă pe care o cunoşteau parţial preoţii din Egiptul antic. Vindecările de toate felurile şi teleportarea nu sunt cele mai importante însuşiri ale ei. După cum s-a dovedit ulterior, ea e în stare să modeleze viitorul şi, în urma gândurilor ei, acest viitor începe să se materializeze în circumstanţele reale cotidiene. Ea afirmă că fiecare persoană de pe Pământ posedă aceste însuşiri, este capabilă să facă aceasta. Acestea încep să se manifeste în oameni printr-un anume mod de trai. În primele ore ale întâlnirii, Anastasia nu părea să difere de locuitorii pădurilor îndepărtate ale Siberiei. Mai mult ca sigur că ea se deghiza ca fiind unul din ei. Şi eu aveam un sentiment de superioritate în privinţa femeii ordinare care mergea în faţa mea pe poteca din taigaua siberiană. La urma urmei, eu atunci eram un binecunoscut om de afaceri, călătorind într-o barcă confortabilă şi cine era ea? Dar la un popas, când am decis să mă odihnesc şi să-mi astâmpăr setea, a avut loc primul eveniment uluitor. Femeia a refuzat să mănânce de la mine, s-a retras, şi-a dat jos şalul şi îmbrăcămintea şi a rămas într-o rochiţă scurtă de vară, întinsă pe iarbă în razele de soare palide.La-nceput m-a frapat mai mult modul de viaţă al acestei pustnice din taiga.Când m-am întors de la mâncat şi i-am aruncat o privire, am fost uimit de ce am văzut. Pe iarbă stătea o femeie deosebit de frumoasă, de vreo douăzeci şi trei de ani, cu păr lung, auriu. Trăsăturile feţei erau regulate, iar pielea foarte netedă nu semăna deloc cu feţele zbârcite de vreme ale locuitorilor pădurilor îndepărtatei Siberii. Avea ochi mari, blânzi, albaştri-gri şi buze care schiţau un zâmbet. Corpul ei suplu radia o energie neobişnuită, ce putea fi simţită chiar de la câţiva metri... La un semn al ei, veveriţe au depus bureţi uscaţi şi seminţe de cedru la picioarele ei. Uneori ea se joacă cu o lupoaică ca şi cu un câine de casă. Nu toate animalele din taiga o slujesc devotat pe Anastasia, ci doar cele care trăiesc pe teritoriul ei.....Am petrecut trei zile în taiga cu Anastasia, dar am avut senzaţia că au fost câteva vieţi, ba chiar în dimensiuni diferite.”

Anastasia a oferit cunoaşterea ei intregii lumi prin Vladimir Megre, soţul şi discipolul său.
Principiile de viaţă ale Anastasiei sunt simple şi profunde - prezentarea facută de Vladimir Megre asupra conceptelor fundamentele ale vieţii şi ambientului nostru este foarte novatore. Aduce cu ea o „boare care ne reaminteşte cine suntem şi de unde venim.”

„Consider a fi fără sens şi chiar ne-etic a avea apartamente mari, umplute de o mulţime de obiecte, dacă însuşi proprietarul nu poate fi în contact permanent cu acestea, integrându-le în aura sa proprie.
Uneori îmi vizitez cunoştinţe care au case cu doisprezece camere sau mai multe. Au servitor, bucătar, grădinar, dar în acea casă nu se simte acea căldură invizibilă pe care o poate da spaţiul circumstant unei persoane cand aceasta e în contact direct şi în comunicare personală cu acel spaţiu.
Un grădinar plătit nu se ocupă de grădină cu iubire, ci pentru bani.
O femeie de servici cu greu va curăţa mobila şi va aspira pe jos cu iubire, totuşi aceştia sunt principalii responsabili pentru acel spaţiu de locuit şi nu proprietarii.
Nici chiar un bucătar foarte priceput nu e în stare să gătească mâncarea cu iubire aşa cum mancarea făcută de un străin nu va avea aceeaşi energie sau forţă pe care o are mâncarea făcută de oamenii apropiaţi, cei care te iubesc cu adevărat.
De aceea eu trăiesc într-un apartament mic, de periferie. La douăzeci de metri de balconul apartamentului e o pădure de pini. Am un birou şi un scaun din cedru siberian adus din taiga, făcut de un talentat meşter siberian. Lucrez la acest birou. Cred că omul trebuie să aibă tipul de locuinţă pe care el-însuşi îl poate umple cu aura sa şi cu care poate fi într-o relaţie cordială. Atunci şi acest spaţiu îi va înapoia iubire.
Dacă în locuinţa unei persoane lucrează persoane străine, acestea pot să lase după ele energia lor, care nu este întotdeauna benefică pentru proprietar. De aceea, eu nu mă zbat ca să am un apartament luxos cu o mulţime de camere.
La ora actuală, de fapt, nimeni nu are nevoie de bani. Dar în condiţiile lumii virtuale în care se găseşte societatea modernă, valoarea virtuală a bancnotelor asigură necesităţile zilnice reale. „

„Anastasia crede că fiecare familie ar trebui să aibă parcela proprie de pământ cu o suprafaţă de nu mai puţin de un hectar. Această parcelă, pe cate pustnica din taiga o numeşte Vatră de Familie, ar trebui transformată de familie într-o oază vie, de Rai care să satisfacă toate nevoile unei persoane. Nivelul de dezvoltare spirituală al unei persoane este reprezentat de aspectul creaţiei sale vii şi de modul de trai al acesteia în această creaţie.
Ea consideră cu totul inacceptabilă îngroparea membrilor familiei în cimitire. Aceştia ar trebui îngropaţi doar pe Vetrele de Familie. Atunci sufletele rudelor decedate nu vor suferi de faptul că trupurile lor au fost aruncate ca la o groapă de gunoi, departe de rudele lor, într-un cimitir. Din contră, îngropate pe Vetrele de Familie, sufletele lor vor ajuta şi proteja persoanele ce trăiesc pe Vetre. La fel ca şi cele moderne, cimitire au existat şi în antichitate, dar ele erau destinate animalelor care au murit de boli şi criminalilor fără familii. Anastasia vorbeşte despre cum să se înfiinţeze şi să se dezvolte o Vatră de Familie astfel încât, trăind aici, să se poată scăpa de bolile fizice.”
„Ea vorbeşte destul de detaliat despre o foarte frumoasă şi ancestrală ceremonie de nuntă, un ritual prin care tânăra pereche, prin forţa gândurilor, creează planul pentru viitoarea lor Vatră de Familie şi, chiar în momentul căsătoriei, cu participarea părinţilor, rudelor şi prietenilor, ceea ce ei gândesc se materializează în câteva minute. Anastasia, de asemenea, susţine că tinerele perechi care îşi creează Vatra de Familie în acest fel, se vor iubi pentru totdeauna. Ba mai mult, cu timpul iubirea lor va deveni mai puternică şi ea explică de ce se întâmplă aşa: "Când soţul se uită la soţia lui, în subconştient el o identifică atât cu minunata lui Vatră cât şi cu copilul lui care, şi aceasta e de asemenea esenţial, trebuie să se nască pe Vatră." În aşa ceva trebuie să se creadă. Până la urmă, pentru oricine cel mai bun loc de pe Pământ rămâne locul său natal. Cei mai frumoşi şi cei mai buni copii din întreaga lume vor fi pentru totdeauna copiii proprii.”
„Anastasia, de asemenea, susţine că dacă toată lumea sau majoritatea oamenilor încep să-şi creeze Vetrele de Familie în mod conştient, transformându-le în oaze paradisiace, atunci toată lumea se va transforma. Cataclisme naturale şi războaie nu vor mai avea loc pe Pământ.

Când se schimbă lumea interioară, spirituală a unei persoane, acesteia i se vor deschide noi însuşiri şi cunoştinţe. O asemenea persoană poate crea lumi minunate analoge lumii noastre terestre pe alte planete.

De exemplu, ea spune că umanitatea nu şi-a determinat încă scopul şi înţelesul existenţei sale şi pretinde că existenţa umană stă în perfectarea mediului natural de trai. Prin mediu natural ea înţelege nu numai o Vatră de Familie, oricât de perfectă ar fi aceasta, ci întregul Univers, şi ea spune cum o persoană, perfecţionându-şi mediul de trai, protejează Pământul chiar şi de meteoriţi şi face din Universul întreg un loc mai confortabil pentru viaţă. Perfecţionându-şi mediul de trai, o persoană se perfecţionează pe sine, propriul trup şi suflet.”
„Criticii cei mai importanţi – cititorii cartilor dictate de Anastasia lui Vladimir Megre– şi-au exprimat opinia pozitivă în zeci de mii de scrisori şi sute de mii de e-mail-uri. S-au exprimat nu numai prin cuvinte, ci şi prin acţiuni concrete. Sutele de aşezări mai mici sau mai mari care au răsărit şi continuă să răsară în toată Rusia sunt confirmarea. Dacă această mişcare de masă a fost declanşată doar de spusele pustnicei din taiga citate în cărţi, ce fel de forţă se ascunde în spatele frazelor ei? E posibil ca ele să fie construite în aşa fel ca şi literele unui anumit cod. E posibil ca un anumit ritm al frazelor ei să aibă semnificaţie...”