Exemplificari ale formelor divine perfecte in spatiul romanesc

Incerc sa va prezint o minune a spatiului romanesc, care are loc in Ceahlau, in dorinta de a va incita la intelegere, comuniune sau calatorie, spirituala ori fizica, pentru ca se apropie momentul optim, sarbatoarea Schimbarii la Fata.

Si sa va sugerez folosirea in energetic a posibilitatilor magice create acum.

Prin numeroasele sale stânci cu aspecte zoomorfe sau antropomorfe, Ceahlăul a stimulat imaginaţia locuitorilor de la poalele muntelui şi a monahilor ce au vieţuit pe coclaurile sale, creatorii unor legende, unele dăinuind din vremuri imemorabile. Un argument morfologic se leagă de Vârful Toaca, care reprezintă o piramidă cu baza pătrată, formă de extremă raritate în natură, cu latura având lungimea dublă faţă de piramida lui Keops şi cu unghiul pantei vestice cu doar 1grad diferenţă comparativ cu aceiaşi piramidă. Să notăm că prin alcătuirea vârfului Toaca dintr-un trunchi de piramidă acoperit de o piramidă teşită acesta corespunde şi cu "Piramida Rombică" din Egipt.
La numai 40 Km NE de Ceahlău, la Târpeşti Neamţ, în depozitele culturii Cucuteni ( 4800-3300 î.H), arheologii au descoperit, incizat în ceramica eneolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată şi diagonalele şi apotemele trasate cu mare precizie. "
"Cercetarile arata ca, poate deloc intâmplator, aici s-a facut reala tranzitie intre religia pagâna si crestinismul de la noi, pe Ceahlau fiind ridicate unele din primele altare crestine din tara noastra. Astazi, prin numarul impresionant de biserici si de manastiri inaltate pe cuprinsul lui, Ceahlaul este considerat drept al doilea munte sfânt al crestinatatii ortodoxe, dupa Athos si poate ca acest lucru nu a fost deloc intâmplator. Poate ca primii crestini din tara noastra s-au conformat unei porunci biblice in care li se spunea sa ridice, pe Ceahlaul considerat sfânt, locuri de inchinare catre Dumnezeu.
Fiindca in Biblie, Dumnezeu i s-a aratat lui Ghedeon si i-a spus sa ridice altarul Sau pe stâncile muntelui, in locul altarului lui Baal si-al stâlpului acestuia de inchinaciune (Judecatori -6, 25). Astazi, pe Ceahlaul zilelor noastre, una din frumusetile naturale admirata cu prisosinta de turisti este locul numit Altarul lui Ghedeon, sau Piatra Lata a lui Ghedeon. Iar numele strabun al Ceahlaului este Pion, sau Peon, cuvânt care provine din greaca veche si care, in traducere, inseamna „casa stâlpului” –cu referire la stâlpii de tip obelisc, pe care anticii ii ridicau ca locuri de inchinare la zei.
In zona Ceahlaului, avem si noi, mai mult decat altii, legatura manifestata cu transcendentul prin două miracole: Calea Sacră şi Umbra Piramidă . Tinând într-o oarecare măsură de miracol, în prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală gigantică, incredibilă şi terifiantă cu aspect de piramidă perfectă, motiv pentru care am denumit-o Umbra Piramidă .
Prin unicitate şi măreţie Umbra Piramidă a constituit, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri o autentică hierofanie şi după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfăşurarea, în timpul apariţiei sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5000 de ani peste care s-a suprapus o sărbătoare creştină.
Imaginea apare in acelaşi loc, dar pentru a fi clara si tridimensionala trebuiesc îndeplinite câteva condiţii simultan: Soarele trebuie sa răsară dintr-un anume loc, altfel spus in fiecare zi se formeaza umbra în alt loc, doar in preajma zilei de 6 August (a 49 zi dupa solstitiul de vara) este in pozitia potrivita. La rasarit si imediat dupa, trebuie ca spre est sa nu fie nori, razele soarelui sa nu fie obturate; prezenţa unui "ecran de proiecţie" pe care să se formeze imaginea tridimensională , "ecran" format din aerosoli (patricule fine solide) şi apă în suspensie (ceaţă, nori), dar cu o densitate ce permite totusi trecerea luminii ; să aibă loc fluorescenţa oxigenului sub actiunea razelor ultraviolete, astfel imaginea compusa este albastruie cu feţele în diferite nuanţe. Imaginea piramidei atunci cand sunt indeplinite conditiile amintite .
"Fenomenul, din punct de vedere optic, este o compunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei. In jurul datei de 6 August dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub acţiunea razelor solare dinspre est formeaza umbra triunghi isoscel, ca în orice zi senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mica si mai jos face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului si peste toate astea se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui (Lespezi).În această perioada, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele sunt unite in vârf, sunt legate ca într-un "buchet"si se creează imaginea magnifica tridimensionala cunoscută.
În alte zile fiecare formă de relief face propria umbra firesc dupa legile fizicii."
"Daca asta nu e de ajuns pentru a produce o profunda impresie, fenomenul de refractie a razelor solare in jurul formelor ce se afla pe varful Toaca duce la formarea un halou multicolor, un fel de curcubeu sferic. Te vezi de acolo sus oglindit pe varful virtual al umbrei piramida invaluit in aure multicolore. Este o minunatie ce se repeta an de an."
Un alt fenomen optic, cu care debuteză formarea hologramei naturale a Umbrei Piramidă, deşi de mai scurtă durată, este probabil chiar mai important decât acesta şi constă în apariţia spre vest, pentru câteva minute, a mirificei Căii a Cerului. Datorită jocului de lumini şi umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vârfului se proiectează pe cer pierzându-se în adâncimile acestuia, astfel încât pare că între cer şi pământ s-a deschis un imens şi nesfârşit drum întunecat mărginit în stânga de un parapet luminos.
Ori este sigur că acestă sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoţi din cele mai vechi timpuri. Practic, deasupra muntelui se formeaza un stâlp de o luminozitate intensa si stranie, care se pierde in imensitatea cerului si care este marginit pe laturi de doua benzi intunecate.
Unii cercetatori ai respectivelor fenomene sunt de parere ca acestea se datoreaza faptului ca prin Ceahlau, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pamântesc.
Interesant este faptul că spre est de Ceahlău pornea aşa numita Calea Sacră (v. N. Miulescu, 1978), care ajungea la Cheile Bâcului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi amintită şi de D. Cantemir în "Descrierea Moldovei", linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat de Herodot.
Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant şi absolut unic. Aşa cum am văzut-o, ca un drum întunecat mărginit de un parapet luminos, drum al cărui vârf se pierdea în infinite inălţimi celeste, Calea Cerului corespunde întru totul "piramidei" mult prea ascuţite de pe stema Daciei publicată în anul 1791 de Ritter Vitezovic şi considerată de M. Dogaru (1994: 80, fig.28 k) ca una dintre stemele Moldovei.
După opinia noastră, prin unicitatea şi măreţia lor, cele două fenomene succesive, Calea Cerului şi Umbra Piramidă au constituit hierofanii de prim ordin din cele mai vechi timpuri şi pot justifica nu numai Sărbătoarea Muntelui şi caracterul de Munte Sfânt al Ceahlăului, dar şi Calea Scară ce pornea de la poalele estice ale muntelui, precum şi Exampeos-ul anticilor."
"Cum e posibila o asemenea coincidenta ce are loc in ziua Soarelui ( stravechea sarbatoare pagana) peste care este suprapusa Schimbarea la Fata (sarbatoare crestina) si de ce e Muntele Ceahlau asa sfant( are si hram in aceasta zi exact ca o manastire crestin-ortodoxa)"

Oare a fost decizia unei vointe constiente de a crea un spatiu de maxima sacralitate?
"Ceahlăul este muntele împărat, este podoaba, poezia ţării, este izvorul tainic al legendelor şi doinelor neamului nostru, este ochiul etern deschis asupra hotarelor moşiei strămoşeşti."(Nicolae Gane)
http://www.gk.ro/sarmizegetusa/grup2/ceahlaul.htm http://www.gardianul.ro/2007/09/30/actualitate-c24/misterele_ceahlaului_fenomene_paranormale_pe_muntele_lui_zamolxis-s102000.html

Interpretarile fenomenale despre spatiu ale Anastasiei

Prezint aici, prietenilor mei, un extras tradus de Emil Cocian din interviul exclusiv cu Vladimir Megre pentru ziarul THE EARTH (PĂMÂNTUL) - septembrie 2008 http://www.ringingcedarsofrussia.org/articles/articles_vladimir_megre_conference_zurich.php
Pentru mai multe informatii contactati :
fundatia@editura-dianusa.com
editura „Dianuşa”
tel/fax: 0359 453130, mobil: 0748 836485

si cititi cartile despre Anastasia .

Primul contact cu Anastasia :
„Imaginaţi-vă malul pustiu al râului siberian Obi, la mii de kilometrii de aşa-numita civilizaţie. Pe mal stă o femeie cu o jachetă ponosită, o rochie lungă, cu galoşi de gumă şi învelită cu un şal ce lasă să se vadă doar ochii. Căutam un ghid care putea să mă călăuzească în taiga spre locul unde creşte cedrul sunător. M-am apropiat de ea. A răspuns că trebuie mers douăzeci şi cinci de kilometri prin taiga pentru a ajunge acolo şi s-a învoit să mă conducă. Numele acestei femei, cum am aflat mai apoi, era Anastasia. Ea este, după părerea multor cercetători de acum, cu adevărat cel mai neobişnuit fenomen al vremurilor noastre. Şi nu numai pentru că s-a născut şi trăieşte în inima taigalei siberiene. Pustnici se mai găsesc şi-n alte părţi ale lumii, dar Anastasia posedă unele însuşiri şi cunoştinţe misterioase ale străbunilor. Ea consideră că ştiinţa de bază este ştiinţa creării de imagini, ştiinţă pe care o cunoşteau parţial preoţii din Egiptul antic. Vindecările de toate felurile şi teleportarea nu sunt cele mai importante însuşiri ale ei. După cum s-a dovedit ulterior, ea e în stare să modeleze viitorul şi, în urma gândurilor ei, acest viitor începe să se materializeze în circumstanţele reale cotidiene. Ea afirmă că fiecare persoană de pe Pământ posedă aceste însuşiri, este capabilă să facă aceasta. Acestea încep să se manifeste în oameni printr-un anume mod de trai. În primele ore ale întâlnirii, Anastasia nu părea să difere de locuitorii pădurilor îndepărtate ale Siberiei. Mai mult ca sigur că ea se deghiza ca fiind unul din ei. Şi eu aveam un sentiment de superioritate în privinţa femeii ordinare care mergea în faţa mea pe poteca din taigaua siberiană. La urma urmei, eu atunci eram un binecunoscut om de afaceri, călătorind într-o barcă confortabilă şi cine era ea? Dar la un popas, când am decis să mă odihnesc şi să-mi astâmpăr setea, a avut loc primul eveniment uluitor. Femeia a refuzat să mănânce de la mine, s-a retras, şi-a dat jos şalul şi îmbrăcămintea şi a rămas într-o rochiţă scurtă de vară, întinsă pe iarbă în razele de soare palide.La-nceput m-a frapat mai mult modul de viaţă al acestei pustnice din taiga.Când m-am întors de la mâncat şi i-am aruncat o privire, am fost uimit de ce am văzut. Pe iarbă stătea o femeie deosebit de frumoasă, de vreo douăzeci şi trei de ani, cu păr lung, auriu. Trăsăturile feţei erau regulate, iar pielea foarte netedă nu semăna deloc cu feţele zbârcite de vreme ale locuitorilor pădurilor îndepărtatei Siberii. Avea ochi mari, blânzi, albaştri-gri şi buze care schiţau un zâmbet. Corpul ei suplu radia o energie neobişnuită, ce putea fi simţită chiar de la câţiva metri... La un semn al ei, veveriţe au depus bureţi uscaţi şi seminţe de cedru la picioarele ei. Uneori ea se joacă cu o lupoaică ca şi cu un câine de casă. Nu toate animalele din taiga o slujesc devotat pe Anastasia, ci doar cele care trăiesc pe teritoriul ei.....Am petrecut trei zile în taiga cu Anastasia, dar am avut senzaţia că au fost câteva vieţi, ba chiar în dimensiuni diferite.”

Anastasia a oferit cunoaşterea ei intregii lumi prin Vladimir Megre, soţul şi discipolul său.
Principiile de viaţă ale Anastasiei sunt simple şi profunde - prezentarea facută de Vladimir Megre asupra conceptelor fundamentele ale vieţii şi ambientului nostru este foarte novatore. Aduce cu ea o „boare care ne reaminteşte cine suntem şi de unde venim.”

„Consider a fi fără sens şi chiar ne-etic a avea apartamente mari, umplute de o mulţime de obiecte, dacă însuşi proprietarul nu poate fi în contact permanent cu acestea, integrându-le în aura sa proprie.
Uneori îmi vizitez cunoştinţe care au case cu doisprezece camere sau mai multe. Au servitor, bucătar, grădinar, dar în acea casă nu se simte acea căldură invizibilă pe care o poate da spaţiul circumstant unei persoane cand aceasta e în contact direct şi în comunicare personală cu acel spaţiu.
Un grădinar plătit nu se ocupă de grădină cu iubire, ci pentru bani.
O femeie de servici cu greu va curăţa mobila şi va aspira pe jos cu iubire, totuşi aceştia sunt principalii responsabili pentru acel spaţiu de locuit şi nu proprietarii.
Nici chiar un bucătar foarte priceput nu e în stare să gătească mâncarea cu iubire aşa cum mancarea făcută de un străin nu va avea aceeaşi energie sau forţă pe care o are mâncarea făcută de oamenii apropiaţi, cei care te iubesc cu adevărat.
De aceea eu trăiesc într-un apartament mic, de periferie. La douăzeci de metri de balconul apartamentului e o pădure de pini. Am un birou şi un scaun din cedru siberian adus din taiga, făcut de un talentat meşter siberian. Lucrez la acest birou. Cred că omul trebuie să aibă tipul de locuinţă pe care el-însuşi îl poate umple cu aura sa şi cu care poate fi într-o relaţie cordială. Atunci şi acest spaţiu îi va înapoia iubire.
Dacă în locuinţa unei persoane lucrează persoane străine, acestea pot să lase după ele energia lor, care nu este întotdeauna benefică pentru proprietar. De aceea, eu nu mă zbat ca să am un apartament luxos cu o mulţime de camere.
La ora actuală, de fapt, nimeni nu are nevoie de bani. Dar în condiţiile lumii virtuale în care se găseşte societatea modernă, valoarea virtuală a bancnotelor asigură necesităţile zilnice reale. „

„Anastasia crede că fiecare familie ar trebui să aibă parcela proprie de pământ cu o suprafaţă de nu mai puţin de un hectar. Această parcelă, pe cate pustnica din taiga o numeşte Vatră de Familie, ar trebui transformată de familie într-o oază vie, de Rai care să satisfacă toate nevoile unei persoane. Nivelul de dezvoltare spirituală al unei persoane este reprezentat de aspectul creaţiei sale vii şi de modul de trai al acesteia în această creaţie.
Ea consideră cu totul inacceptabilă îngroparea membrilor familiei în cimitire. Aceştia ar trebui îngropaţi doar pe Vetrele de Familie. Atunci sufletele rudelor decedate nu vor suferi de faptul că trupurile lor au fost aruncate ca la o groapă de gunoi, departe de rudele lor, într-un cimitir. Din contră, îngropate pe Vetrele de Familie, sufletele lor vor ajuta şi proteja persoanele ce trăiesc pe Vetre. La fel ca şi cele moderne, cimitire au existat şi în antichitate, dar ele erau destinate animalelor care au murit de boli şi criminalilor fără familii. Anastasia vorbeşte despre cum să se înfiinţeze şi să se dezvolte o Vatră de Familie astfel încât, trăind aici, să se poată scăpa de bolile fizice.”
„Ea vorbeşte destul de detaliat despre o foarte frumoasă şi ancestrală ceremonie de nuntă, un ritual prin care tânăra pereche, prin forţa gândurilor, creează planul pentru viitoarea lor Vatră de Familie şi, chiar în momentul căsătoriei, cu participarea părinţilor, rudelor şi prietenilor, ceea ce ei gândesc se materializează în câteva minute. Anastasia, de asemenea, susţine că tinerele perechi care îşi creează Vatra de Familie în acest fel, se vor iubi pentru totdeauna. Ba mai mult, cu timpul iubirea lor va deveni mai puternică şi ea explică de ce se întâmplă aşa: "Când soţul se uită la soţia lui, în subconştient el o identifică atât cu minunata lui Vatră cât şi cu copilul lui care, şi aceasta e de asemenea esenţial, trebuie să se nască pe Vatră." În aşa ceva trebuie să se creadă. Până la urmă, pentru oricine cel mai bun loc de pe Pământ rămâne locul său natal. Cei mai frumoşi şi cei mai buni copii din întreaga lume vor fi pentru totdeauna copiii proprii.”
„Anastasia, de asemenea, susţine că dacă toată lumea sau majoritatea oamenilor încep să-şi creeze Vetrele de Familie în mod conştient, transformându-le în oaze paradisiace, atunci toată lumea se va transforma. Cataclisme naturale şi războaie nu vor mai avea loc pe Pământ.

Când se schimbă lumea interioară, spirituală a unei persoane, acesteia i se vor deschide noi însuşiri şi cunoştinţe. O asemenea persoană poate crea lumi minunate analoge lumii noastre terestre pe alte planete.

De exemplu, ea spune că umanitatea nu şi-a determinat încă scopul şi înţelesul existenţei sale şi pretinde că existenţa umană stă în perfectarea mediului natural de trai. Prin mediu natural ea înţelege nu numai o Vatră de Familie, oricât de perfectă ar fi aceasta, ci întregul Univers, şi ea spune cum o persoană, perfecţionându-şi mediul de trai, protejează Pământul chiar şi de meteoriţi şi face din Universul întreg un loc mai confortabil pentru viaţă. Perfecţionându-şi mediul de trai, o persoană se perfecţionează pe sine, propriul trup şi suflet.”
„Criticii cei mai importanţi – cititorii cartilor dictate de Anastasia lui Vladimir Megre– şi-au exprimat opinia pozitivă în zeci de mii de scrisori şi sute de mii de e-mail-uri. S-au exprimat nu numai prin cuvinte, ci şi prin acţiuni concrete. Sutele de aşezări mai mici sau mai mari care au răsărit şi continuă să răsară în toată Rusia sunt confirmarea. Dacă această mişcare de masă a fost declanşată doar de spusele pustnicei din taiga citate în cărţi, ce fel de forţă se ascunde în spatele frazelor ei? E posibil ca ele să fie construite în aşa fel ca şi literele unui anumit cod. E posibil ca un anumit ritm al frazelor ei să aibă semnificaţie...”